Ilse Koch a fost soţia lui Karl Otto Koch, comandantul lagărului nazist de concentrare de la Buchenwald. Beţia de putere a făcut-o însă mai celebră decât soţul său. „Căţeaua de la Buchenwald“, cum a fost supranumită sadica şefă a gardienilor de către prizonierii lagărului, orchestra cele mai obscene torturi: colecţiona pielea tatuată a deţinuţilor condamnaţi la moarte, din care confecţiona abajururi.

La 11 aprilie 1945, soldaţii americani au intrat în lagărul nazist de la Buchenwald şi au încremenit. Astăzi, la 68 de ani de la eliberarea lagărului de concentrare, acele imagini înfiorătoare sunt păstrate ca mărturie a celor mai sadice nedreptăţi istorice.

Se estimează că la Buchenwald şi-au găsit moartea în jur de 56.000 de persoane. Evrei, deţinuţi politic, prizonieri de război, ţigani şi homosexuali. Se estimează, dar nu se ştie. În dosarele lagărului au fost înregistrate 34.375 de decese. Lipsesc prizonieri sovietici de război, asasinaţi cu un glonţ în ceafă, lipsesc prizonierii Gestapo-ului ucişi în crematoriul de la Buchenwald, lipsesc victimele convoaielor de evacuare a lagărelor din Est şi lipsesc victimele evacuate din lagăr de către nazişti, în primăvara anului 1945, în marşuri ale morţii.

Ilse Koch a intrat în Partidul nazist în anul 1932, iar în 1934 s-a căsătorit cu Karl Otto Koch, alături de care s-a stabilit, în 1936, în apropierea Berlinului. El era comandantul lagărului de Concentrare Sachsenhausen, iar ea era gardian şi secretară. Din 1937, cei doi au venit la conducerea lagărului de la Buchenwald. Ilse a rămas aici până la 23 august 1943 şi şi-a câştigat, în acest timp, o nefericită faimă. A fost numită „Witch of Buchenwald“ (n.r. – Vrăjitoare de la Buchenwald), denumire transformată în mod natural în „Căţeaua de la Buchenwald“, din cauza sadismului ieşit din comun.

Supravieţuitorii spun că tânăra membră SS se plimba co