Coreea de Nord s-a declarat incapabila sa garanteze securitatea ambasadelo incepand cu 10 aprilie in cazul unui conflict si a propus Rusiei, Marii Britanii si altor tari prezente in tara sa „aiba in vedere” evacuarea personalului lor diplomatic. Dar Phenian are mijloacele militare pe care le evoca in amentarile proferate?
Cat valoreaza amenintarile venite dintr-o tara pe cat de secreta, pe atat de provocatoare, precum Coreea de Nord? Ele trebuie luate in serios, chiar foarte in serios, dupa exemplul Statelor Unite, care a deplaseaza o intreaga panoplie de rachete de interceptare pentru a-i proteja pe „boys” stationati in Coreea de Sud, in Japonia, Guam si in Hawai. Pentru arsenalul balistic, fie si rustic, este departe de a fi inofensiv. Cu atat mai mult cu cat regimul nord-corean, care consacra apararii peste 30% din resursele sale, a beneficiat de importante transferuri tehnologii in ultimii ani.
„Transferul tehnologiei sistemelor cu propulsie lichida a permis, se pare, Phenianului sa avanseze in programele sale”, estima, in 2010, Stephanie Delory, expert la Fundatia pentru studii strategice (FRS). Astfel, presupusa achizitie de la industriasii rusi, de SS-N-64, cu propulsoarele lor, au permis nord-coreenilor sa dispuna de sisteme cu raza medie de actiune mai evoluate (rachetele No Dong-B sau Musadan).
Gratie in special tehnologiilor chineze si ruse, dar si pakistaneze, Phenian a ajuns, in timp, sa dezvolte o serie de vectori operationali de tipul No Dong 1 si 2 cu propulsie lichida – un Scud marit, potrivit expertilor -, care au o raza de actiune de 1.300 kilometri si, respectiv, 1.500 kilometri, precum si o noua generatie, Musadan (propulsie lichida), care poate zbura 3.200 kilometri.
Anterior, nord-coreenii au dezvoltat trei versiuni de rachete Scud (B/C/D) sau Hwasong, cu raza de actiune de 300, 500 si 700 kilometri. In sfarsit, Ph
