Stat de drept?!

(Cazul Năstase)

1. Arhicunoscut în tară si în străinătate, „cazul“, trecut prin toate „filtrele“ justitiei, este abordat si de către reputatul publicist Cristian Ghinea mai întîi în volumul „Eu votez DNA“, apoi în revista Dilema Veche. Impresionat de competenta si de talentul cu care publicistul „atacă“ arzătoarea problemă, o reiau, la rîndul meu, pentru cei care îmi fac onoarea să mă citească, cu mentiunea că am atins, în treacăt, chestiunea si în textul anterior („Caracatita coruptiei“). Reiau discutia, din cauză că ea priveste o situatie aparent insolubilă: eradicarea finantării cu „bani negri“ a partidelor si a campaniilor electorale.

2. Pe scurt: în 2004, Adrian Năstase, sef de partid si de guvern, candidează la functia de sef al statului. Are, deci, nevoie de bani, de multi bani, pentru campania electorală. De unde bani? Aparent simplu: numeste pe cineva, apropiat, în functia de sef al Inspectoratului de Stat pentru Constructii. La rîndul lui, seful institutului organizează un fel de concurs, intitulat „Trofeul Calitătii“. La concurs participă sute de firme de constructii, precum si institutii, oficii judetene si întreprinderi de stat, care, benevol sau mai putin benevol achită o substantială taxă de participare: un fel de, originală „sponsorizare“. Numai că sumele depuse nu sînt încasate de către Inspectoratul de Stat pentru Constructii, ci de către o firmă care cu acesti bani tipăreste afisele de campanie si alte materiale propagandistice privind pe candidatul Adrian Năstase.

3. Judecătorii care îl condamnă pe Adrian Năstase motivează astfel sentinta: „campania electorală a inculpatului a fost finantată ilegal, cu fonduri ce trebuiau să constituie venituri ale unei institutii publice si care au depăsit aproape de patru ori veniturile declarate oficial; această finantare ilegală s-a realizat în urma unei activităti