Santana mi-a apărut în bătaia puştii la ceva vreme după ce trupa impresionase la „primul” Woodstock, în 1969; distanţa geografică mare, lipsa conexiunii în timp real cu ce se întâmpla în muzica „mare” (nu doar în cazul trupelor de peste ocean, ci şi pentru ce se petrecea pe vechiul continent), dependenţa de gustul reţelei de posesori de viniluri de unde te adăpai m-au făcut să reţin numele trupei doar de la hitul Persuassion (1969, dar difuzat de prin toamna 1970 în Kakastan), melodia în cauză fiind un prim succes de top al grupului. Şi, cu mâna pe inimă, spun: nu a fost dragoste la prima vedere, ba chiar mi-am zis, ca replică vocii interioare: ce-i vitezista asta de melodie cu amestecătura ei de instrumente cu tot (acelaşi lucru îl percep şi acum, după fix 43 de ani de când am înregistrat-o, pe mag, de la radio, Radio România)?

Iată ce monştri naşte somnul dezinformării: Santana era activă încă din 1966, în zona San Francisco, ca reprezentant de chicano rock (rock cântat de mexicani), păi cum să nu fie trupa în capu’ mesei la toate festivalurile majore, când San Francisco înseamnă, prin cartierul (sper să zic bine, nu am fost în Frisco) Haight-Ashbury, locul de baştină de pe coasta de vest al mişcării hippy? Ce înseamnă, à la large, mişcarea? Sex and drugs and rock’n’roll şi, retrospectiv, dacă-mi pare rău că nu m-a făcut mama măcar oltean, cu atât mai mult, la bătrâneţe, la zahariseală, am o undă de regret că nu m-a făcut „senfrensiscan”, zic că am ratat o mare clipă astrală, bag mâna’n foc că „acolo” aş fi fost, rău este că toţi hippy-oţii au plecat la ale lor, doar io şi alţi puţini rătăciţi bântuim prin zonă, sper cel puţin ca mie să nu-mi dăuneze. Bine că’s în zona vorbitorilor de limbă engleză, dacă pic pe mâna „neamţului”, Alzy pentru anglofoni, n-o să-mi mai aduc aminte ni’ic şi poate-i mai bine?

Se cam vede că nu am chef de muzici: cu numele