(apărut în Dilemateca, anul VIII, nr. 82, martie 2013) Work in progress În lumea cărţii, autorul e rege. Citim, adesea, fără să ne mai gîndim la cum "se fac" cărţile. Ne scapă detalii de fabricaţie importante. Şeful catedrei de design a Universităţii Naţionale de Arte spune că, de-a lungul istoriei, toţi marii tipografi au fost interesaţi de felul cum arată cartea. De la Aldo Manuzio şi Claude Garamond, pînă la William Morris, fiecare a inovat cîte ceva în design. Tipul de literă - căruia nu-i dăm nici o importanţă - înglobează calităţi şi valori. Uneori, designul face diferenţa între o carte bună şi una excepţională - crede Dinu Dumbrăvician. Ce este o carte frumoasă? E complicat de dat o definiţie căci designul e o artă. Şi, ca în orice artă, criteriile sînt instabile, nesigure. Regulile sînt nişte unelte: au limitări. Putem să le folosim, dar, cînd ne dăm seama că nu sînt utile pentru ceea ce plănuim să facem, n-avem decît să le dăm la o parte şi să folosim alte instrumente. Dinu Dumbrăvician, unul dintre cei mai cunoscuţi designeri de carte, încearcă să funcţioneze fără ele. Nu e tocmai simplu.

Mica sa companie de design, Faber studio, lucrează, printre altele, pentru Editura Trei şi pentru revista Arhitext. Ca profesor de design, încearcă să-şi apropie studenţii de domeniul graficii şi ilustraţiei de carte. O meserie riscantă, căci pe piaţa de carte din România nu prea e loc pentru designeri. Cîţi dintre studenţii săi sînt interesaţi de meseria asta? "Lucrul bun e că încep să fie interesaţi. Probabil şi datorită temelor pe care le fac. Înainte, aproape toţi visau publicitate. Acuma încep să se îndrepte şi spre alte zone. Editurile încep să fie o opţiune. Sînt şi alte zone ale designului grafic care încep să intereseze. Dar e un proces destul de lung, care nu e doar al şcolii noastre, ci e un proces general al societăţii româneşti, care e destul de dezechil