Valentina Ursu în dialog cu Andrei Popov, Victor Cătană și Dorin Scobioală.
Acum un an, Parlamentul de la Chişinău declara ziua de 7 aprilie Zi a Libertăţii, în amintirea protestelor din aprilie 2009, împotriva victoriei Partidului Comuniştilor la alegerile parlamentare. Protestele paşnice ale tinerilor au fost deturnate şi transformate în violenţe, soldate cu incendierea Parlamentului, distrugerea Preşedinţiei, sute de tineri arestaţi şi maltrataţi de poliţie şi, cel puţin, o victima. Despre nevoia cunoaşterii adevărului, vorbim la acest sfârşit de săptămână. Nici după 4 ani nu au fost elucidate motivele pentru care protestele paşnice au degenerat în acţiuni violente. Societatea nu cunoaşte cine se face vinovat de atacurile şi tortura aplicată faţă de participanţii la evenimentele respective. Viceministrul de Externe Andrei Popov atunci, în 2009, era director executiv al Asociaţiei pentru Politică Externă. Diplomatul îşi aminteşte în detalii despre tulburările stradale de acum 4 ani.
x Andrei Popov: „Ziua de 7 aprilie am început-o cu întâlnirea cu observatorii OSCE, care au participat la alegeri. După care urma să am un prânz de lucru, într-un local de lângă Opera Naţională, cu un deputat venit să monitorizeze alegerile. În drum, m-am oprit, traversând bulevardul Ştefan cel Mare şi am văzut că au început să se spargă primele ferestre în clădirea Preşedinţiei. Am înţeles că nu e de bine deloc. L-am sunat pe Iurie Leancă, prietenul şi colegul din Asociaţia pentru Politică Externă, membru activ al Partidului Liberal-Democrat. Şi domnul Leancă mi-a tras câteva dumnezeie şi mi-a spus că, dacă sunt aşa deştept, să merg să încerc cu Vlad Filat să-i opresc. Am înţeles că lucrurile sunt şi mai complicate. Evident, am anulat prânzul. Dar nu mi-am permis în acea atmosferă de isterie – în care erau expulzaţi şi diplomaţii – să stau chiar în epicen
