De la Manole încoace, se spune că nicio construcţie nu dăinuieşte dacă în temelia ei nu se zideşte un om nevinovat. Probabil că Traian Băsescu, ocupat cum e, de vreo nouă ani, să-l studieze pe Cărtărescu, n-a avut timp să citească şi balade populare, dar chiar aşa a procedat: l-a zidit de viu pe Daniel Morar, ca temelie pentru o justiţie independentă. Mulţi au spus că acest sacrificiu a fost dovada supremă a trocului murdar dintre Băsescu şi Ponta – şi inclusiv călăii de la Antena 3 n-au avut greţuri să-i bage în aceeaşi oală de bale clocotite pe cei doi “ticăloşi”. Privind lucrurile cu detaşare, vedem că Băsescu n-a avut de ales, că era obligat să facă acest sacrificiu. Dintre toate relele posibile, l-a ales pe cel mai mic, ştiind că machiaverlâcul ăsta va fi răul cel mare pentru USL. I-a fost clar că Daniel Morar nu mai poate sluji justiţia din funcţia de şef al DNA, pentru că nimeni nu-l iubeşte în atotputernica USL şi atunci a decis să-l sacrifice aici, pentru a-l salva dincolo, la Curtea Constituţională, unde intransigenţa lui n-o să dea prilej grupurilor infracţionale organizate să-şi facă mendrele cu juna democraţie românească. Băsescu ar fi avut două soluţii: să ţină cu dinţii de Morar, riscând un scandal de proporţii şi poate chiar o nouă suspendare sau să-l retragă. A ales varianta a doua, dar n-a pus-o în practică oricum, căci, cu vicleşugu-i caracteristic, tot a declanşat un scandal. Făcându-i pe toţi să creadă că e înţeles cu Ponta şi are şi binecuvântarea Europei, Băsescu a reuşit ceea ce nimeni n-ar fi bănuit: să creeze o prăpastie de netrecut între Ponta şi Crin, după doar patru luni de la triumful laptelui şi mierii în alegeri. La Antena 3, ventilatorul de aruncat lături spre Cotroceni este poziţionat, de câteva zile, spre Palatul Victoria. Nu trece seară ca Ponta să nu fie schingiuit, bătut cu urzici, ars cu ţigara şi flegmat cu venin de Gâdea şi de