Facebook Home este o aplicaţie nouă de la reţeaua socială preferată a neamului global. Să o primim şi pe asta, zic, dar cu datele noaatre cine îşi bate capul? Dar cu câştigul fiecăruia?
În aproape un deceniu de când ştiu ce este acela un internet, am învăţat că o companie are un singur scop: banii. Este drăguţă cu tine, te ospătează cu servicii (gratuite), dar vrea şi ea un ban, iar dacă tu nu i-l dai, se foloseşte de tine ca marfă. Până aici, toate bune, e un fapt cunoscut. Vine Facebook Home şi duce la un alt nivel această stocare de date, acţiune pentru care Google se chinuie de câtva timp. Facebook nu avea acces la SMS-uri, apeluri, mailuri şi alte câteva aplicaţii. Acum are, cu Facebook Home.
Eu îi propun Facebook-ului următorul troc: eu îi dau ce vrea, el îmi dă ce vreau, ca la un bordel. Nu stai să te tocmeşti în uşa camerei: aş vrea şi un scurt, şi o fantezie, dar nu prea am bani, uite nasturele ăsta, ţine de o monedă lucitoare. Nu, n-ar fi corect într-un sistem bazat pe un schimb cvasiegal.
Facebook, eu îţi dau numărul meu (0725...), îţi dau şi mailurile pe care nu le-ai găsit încă (raz...@yahoo.com) şi acces liber la SMS-urile mele, la pozele mele pe care le fac cu telefonul, dar nu le urc la tine pe site. Mai ia un acces şi la aplicaţia mea de notiţe în care încropesc diverse texte şi analizează-mă. Ia tot ce vrei tu, dar dă-mi şi mie ceva. Vreau pornografie, vreau să văd ultimul nivel la care pot coborî oamenii pe o reţea socială pentru câteva like-uri şi comentarii la pozele lor. Vreau să văd ce prieteni proşti am, lasă-i să publice ce vor, lasă-i să pună mai multe poze cu ei urâţi, lasă-mă să văd profilul acelei fete care nu-mi acceptă cererea de prieteni, mai informează-mă şi când se desparte acea fată drăguţă ca să-i dau un like, să-i fiu aproape (să fiu supportive, pe limba ta).
Ce cub perfect ar fi fost acesta de n-ar fi avut
