Mai nou, un sistem de plată original permite clienţilor să decidă cât vor să plătească pentru un anumit serviciu, relatează repubblica.it
Ce au în comun o proprietară mormonă a unui restaurant din Salt Lake City cu Thom Yorke, solistul trupei britanice de rock alternativ Radiohead? La prima vedere, nu prea multe. Totuşi, ceva îi uneşte: este vorba de un model economic numit „pay what you can” (sau payez ce que vous voulez, sau pague lo que usted desee, sau pe româneşte: plătiţi cât doriţi), adoptat pentru prima dată în Utah, într-un restuarant, iar apoi şi în industria muzicală, o dată cu lansarea albumului „In Rainbows“. În 2003, în Salt Lake City, Denise Cerreta inaugura One World Cafe, unde nota de plată era stabilită chiar de către client. Patru ani mai târziu, Radiohead şi-a scos la vânzare on-line albumul la un preţ sugestiv: „It’s up to you!“ (Depinde de tine). În cele două cazuri menţionate, rezultatele au fost diferite. În timp ce doamna Cerreta a mărturisit că reuşeşte să îşi achite fără probleme chiria şi să îşi satisfacă unele capricii datorită notelor de plată generoase de peste 60 de dolari, componenţii formaţiei Radiohead s-au pomenit că 60 la sută dintre fanii care au „cumpărat“ albumul au fost dispuşi să „plătească“ doar zero dolari. Au trecut câţiva ani de atunci, iar astăzi, în ciuda faptului că criza ne-a determinat pe cei mai mulţi dintre noi să fim mai zgârciţi, această economie „a onoarei“ pare să revină la modă.
Metodă uzuală
De menţionat că această metodă este deja aplicată de ceva timp în muzeele americane, (indiferent că este vorba de Metropolitan sau de Muzeul American de Istorie Naturală din New York), în turism (metoda a fost experimentată în hotele din Freiburg, din Elveţia, în Austria, Singapore sau Spania), în restaurante (Wringley Mansion din Phoenix, Arizona, Little Bay din Londra sau în vienezul Der
