Plecarea lui Daniel Morar era dorită, până de curând, de către toți membrii PSD și PNL. Îl percepeau ca pe un om al lui Traian Băsescu, adus în fruntea procurorilor anti-corupție de către Monica Macovei.

După ce această plecare s-a înfăptuit prin decizia scurtă și categorică a premierului Victor Ponta mulți se întrec în a-l transforma pe Daniel Morar într-un erou. Politicieni, magistrați și oameni de afaceri speriați de anchetele colectivului de procurori coordonați de Morar, care și-ar fi dorit ca Morar să plece, spun acum că e un super-procuror fără de care instituția numită DNA nu va mai funcționa, iar de lupta împotriva corupției și de dosarele penale se va alege praful!

Nimic mai fals. Daniel Morar a fost și va rămâne un procuror bun, apărător al legii, cu pasiune pentru meserie și cu principii care nu pot sucomba dacă nu mai ocupă scaunul de șef al DNA sau de prim-adjunct al procurorului general. Sunt convinsă că va fi și un bun judecător al Curții Constitiționale, dacă va alege să meargă acolo în iunie.

Înțeleg nemulțumirea domnului Morar că e nevoit să plece din fruntea unei instituții căreia i-a fost dedicat total în lupta împotriva marilor corupți. Știa, însă, de mult timp, atât de la ultimul său ministru – Mona Pivniceru, cât și de la președintele Băsescu, principalul său susținător, că Justiția reprezintă ”cartoful fierbinte” al negocierilor României cu Comisia Europeană de la Bruxelles pentru netezirea drumului către intrarea în Schengen.

La fel de bine cred că a înțeles, după momentul de furie, de ce Traian Băsescu nu a putut să o impună premierului decât pe Laura Codruța Kovesi pentru funcția de șef la DNA, fiind bine-cunoscută formula agreată și susținută de președinte: Morar la Parchetul General și Kovesi la DNA.

Victor Ponta nu putea să-l nominalizeze pe Morar pentru că și-ar fi pus partidul