La mijlocul unei săptămâni în care fotbalul stă sub semnul Cupei României, competiţie parcă prăfuită, un meci de juniori e o alternativă mai plăcută. Mai ales dacă joacă naţionala, iar în anturajul ei găseşti nume grele din Generaţia de Aur, de ale cărei performanţe ne agăţăm adesea ca nişte obsedaţi. La România Under 15 antrenor e Florin Răducioiu. Cvasi-debutant. S-a întors în ţară după ce a încercat să-şi găsească un contract în Italia. N-a avut succes acolo, dar diploma de la Coverciano şi cele 21 de goluri marcate în doar 40 de meciuri pentru România (record de eficacitate) l-au convins pe Mircea Sandu să-l facă selecţioner. Pentru început, la juniori. În echipa lui Răducioiu, numărul 10 îl deţine Hagi. Radu nu joacă FIFA 98 pe playstation, ci chiar îl are pe Hagi în echipă. Nu e Gică, ci Ianis, puştiul de 14 ani al Gicanului. Ianis e bucăţică ruptă din Hagi, de la atitudine, mers, şut, ambiţie şi tot ce mai vreţi. Când nu primeşte mingea, se oftică, îşi pune mâinile în şolduri şi pe chipul lui se vede dezamăgirea. E prea mic ca să înjure, dar nici taică-su nu le-a avut cu astea. Gică înjura portarii cu şuturi a căror traiectorie unii o mai calculează şi astăzi. Aşadar, la Mogoşoaia s-au întâlnit România şi Turcia, la copii, pe un soare cu dinţi destul de ascuţiţi. În tribună vreo 300 de oameni, jumătate dintre ei, vipuri, ceilalţi antrenori de la cluburi, copii de prin zonă, câteva mame cu BMW-uri şi ochelari de soare luxoşi, probabil şi nişte curioşi. Hagi a venit cu două minute înaintea începerii meciului. Suficient ca să-şi vadă copilul cu mâna la inimă în momentul intonării imnului. Regele s-a oprit pe scări, a ascultat „Deşteaptă-te, române!”, le-a permis unor turci să-şi facă poze cu el şi s-a dus glonţ lângă Belodedici şi Prodan. Două rânduri mai jos, stau seniorii din vechea echipă a Sportului Studenţesc. Paul Cazan şi Mihail Marian îl încadrează pe