Primul test de sarcină pentru acasă a început să fie comercializat în 1973, iar femeile care-l foloseau trebuia să aibă aptitudini de laborante.
„Utilizarea testului de sarcină este floare la ureche. Nu-ţi va lua decât câteva minute. Iar rezultatul îl obţii în mai puţin de două ore“. Aşa era promovat primul test de sarcină pentru acasă, acum 40 de ani. Cu toate acestea, însă, femeile trebuia să dea dovadă de multă răbdare şi de îndemânare, pentru că testul era, de fapt, un mic laborator portabil.
Mai întâi trebuia să instalezi mica eprubetă într-un loc special, să verşi în ea câteva picături de urină, apoi, cu o pipetă, să adaugi reactivul. Nu mai puţin de 9 etape şi de 5 substanţe erau necesare pentru a obţine un rezultat cât de cât corect. Dar, oricât de complicate erau, aceste prime teste au constituit o adevărată revoluţie în medicină, potrivit lefigaro.fr. Pentru prima oară, femeile puteau să afle, în intimitatea casei lor, dacă sunt sau nu însărcinate.
Un factor care a participat la emanciparea femeii, autotestul de sarcină a avut şi un rol medical bine determinat. Fiindcă nu ştiau că sunt însărcinate, multe femei ajungeau la medic când sarcina era deja foarte mare sau când apăreau complicaţii grave. O dată ce a apărut testul de sarcină la domiciliu, femeile început să meargă mai devreme la medic.
Un spot publicitar al unuia dintre primele teste de sarcină pentru acasă, din 1980 (în germană)
Egiptenii au pus bazele testului de sarcină
Testul de sarcină pentru acasă este rezultatul mai multor ani de cercetare. De fapt, încă din Antichitate, egiptenii testau dacă o femeie este sau nu însărcinată turnând urină peste saci de grâu sau de alte cereale. Dacă grâul încolţea era semn de fertilitate.
Mai târziu, în 1927, ginecologii Selmar Aschheim şi Bernhard Zondek au reuşit să izoleze din urina femeilor gravide gonadot
