La 82 de ani de la naşterea lui Amza Pellea, Institutul Cultural Român de la Londra îi dedică marelui actor o serie de evenimente speciale ce se vor desfăşura pe întreaga durată a lunii aprilie. În cadrul acestora vor fi proiectate filme precum „Atunci i-am condamnat pe toţi la moarte”, „Mihai Viteazul” şi „Nea Mărin miliardar”, în care Amza Pellea a dat viaţă unor personaje ce au rămas întipărite în mintea tuturor românilor.
Amza Pellea s-a născut pe 7 aprilie 1931, în Băileşti, Dolj, într-o familie cu cinci copii. A absolvit cursurile Colegiului Naţional Carol I din Craiova.
Pe scena teatrului din acelaşi oraş a jucat timp de trei ani, în perioada 1957-1959, printre piesele în care a fost distribuit numărându-se „Ce înseamnă să fii modest” (de Oscar Wilde), „Ani de pribegie” (de Aleksei Arbuzov), “Tragedia optimistă” (de Vsevolod Visnevski), “Gâlcevile din Chioggia” (de Carlo Goldoni), “Hamlet” (de W. Shakespeare), “Soldatul Svejk” (de Jaroslav Hašek) şi “Fântâna turmelor” (de Lope de Vega).
Mai târziu, actorul a ajuns în Bucureşti, unde a dat viaţă personajelor din diverse spectacole montate la Teatrul de Comedie: Brettschneider în „Svejk în al doilea război mondial” (1962), Pietro în „Umbra” (1963), Manole în „Somnoroasa aventură” (1964), Subcomisarul în „Capul de răţoi” (1966), Platonov în „Un Hamlet de provincie” (1967), Voievodul Basarab în „Croitorii cei mari din Valahia” (1969), Noah în „Arca bunei speranţe” (1970), Hrisanide în „Interesul general” (1972) şi Hickok în „Buffalo Bill şi indienii” (1973).
În perioada 1977-1979, Amza Pellea a jucat pe scena Teatrului Naţional din Bucureşti, în piesele „Comoara din deal” (de Corneliu Marcu) şi „A treia ţeapă” (de Marin Sorescu).
Ultimul rol în teatru l-a interpretat la Teatrul de Comedie, în piesa „Procesul”, de Suhovo-Kobilin (1983).
Debutul actorului în cinematogr