de Alexandra CHEŞCU
07 aprilie 2013 22:57
4 vizualizari
A-A+
"O oră petrecută în compania lui Rudi Schmueckle ar putea fi asemuită, cu uşurinţă, cu degustarea unei şampanii fine. Conversaţia e spumoasă, complexă, punctată cu aduceri aminte, cu întâmplări de toate felurile, dar mai ales cu mult, mult umor" scriam în paginile Tribunei din 18 octombrie 2010. Cu inspiraţie, am putea spune acum, privind în urmă, pentru că, la doar şase luni de la publicarea materialului, caricaturistul sibian îşi lua la revedere de la noi şi de la lumea noastră.
În aceste zile se vor împlini doi ani, cu primăveri, veri, toamne şi ierni de când Sibiul, lumea artistică şi umoristică a sărăcit după ce l–a pierdut pe Rudi Schmueckle, dar de când nu l–a uitat, cu siguranţă. Vom relua în cele ce urmează interviul din paginile Tribunei pentru a mai sta încă o dată la o şuetă cu prietenul, mentorul şi dragul nostru sibian
"Rudi Schmueckle este o apariţie senină în lumea culturală şi artistică a Sibiului, mai ales prin caricaturile sale care au darul de a descreţi şi cele mai încruntate frunţi. Creaţiile sale se remarcă printr–un umor fin, pe care l–a folosit ca mijloc de comunicare subtil şi în perioada regimului trecut. Recent, caricaturistul şi–a dezvelit în faţa publicului sibian o altă latură a personalităţii, cea care combină florile cu clădirile cheie ale Sibiului, ogivele cu flăcările, culoarea simplă, pură, cu lumea în alb şi negru, în grafică."
Cum aţi descoperit caricatura? Aţi ştiut de la bun început că acesta este drumul pe care îl veţi urma?
La Independenţa am fost caricaturistul gazetei de perete, la care apăreau întârziaţii, "malagambiştii", "bulevardiştii", "cosmopoliţii". Oficial am debutat în 1960, la ”Neuer Weg”, un cotidian din Bucureşti, dar am făcut caricaturi şi pentru gazeta de perete şi am început să parti
