Vânt rece, străzi aproape pustii. Câţiva trecători privesc imagini cu protestele din 7 aprilie 2009, expuse în scuarul monumentului Ştefan cel Mare. În Piaţa Marii Adunări Naţionale, un grup de activişti scandează „Vrem justiţie!” şi „Demisia!”. Astfel s-au comemorat la Chişinău violenţele de acum patru ani, când guvernarea comunistă a fost răsturnată.

Au început acţiunea “Aprilie 2009 expiră” în faţa sediului Inspectoratului General de Poliţie. „Am venit la Inspectorat pentru că aici au fost maltrataţi cei mai mulţi tineri. Grav este că aici continuă să lucreze cei care au participat sau tolerat tortura”, spune Oleg Brega, activist Hydepark. El adaugă că de atunci nu s-au prea schimbat lucrurile, doar că este mai multă libertate a presei. Lumea poate discuta deschis şi protesta paşnic.

„Cerem ca investigarea dosarelor să nu mai fie tărăgănată, ca procurorii, judecătorii, anchetatorii care se ocupă de dosare să fie traşi la răspundere pentru tergiversare. Nimeni nu a fost sancţionat. Personal, nu am nici un regret, doar că îmi doresc ca societatea să facă mai multe proteste în masă, paşnice. Dacă patru ani protestau pentru drepturile lor, ar fi fost mult mai bine, dar oamenii stau descurajaţi, iar protestele se fac doar în ajunul alegerilor. E un mare regret că societatea nu se mobilizează”, adaugă Ghenadie Brega, unul din organizatorii mitingurilor din aprilie 2009.

Tinerii au protestat la mai multe instituţii de drept şi au instalat plăci comemorative pe sediile acestora, ce-i drept, din carton. Însă, într-un an, planifică să le „dăltuiască în granit” şi să le pună în instituţiile unde încă mai lucrează persoane implicate în torturi. „Măcar placa să amintească de fărădelegi, dacă la anul expiră termenul de prescripţie. Să încerce Chirtoacă să nu ne autorizeze o placă de marmură. Îl dăm şi pe dânsul afară”, afirmă Oleg Brega.

La