Daca mai aveam nevoie de vreo dovada ca politica romaneasca e mereu surprinzatoare, am mai primit una. Intelegerea Ponta-Basescu pentru procurori.
Pentru ca intelegere a fost, doar asa se lucreaza. Si, pentru prima data, amandoi au fost atacati puternic, simultan, din taberele lor, pe buna dreptate sau nu.
Si, daca ei au facut ce au facut, hai sa facem si noi o simulare. Ce s-ar fi intamplat daca nu s-ar fi inteles. Daca, in opinia a mare parte din cei care ii sustine, ar fi tinut de "principii".
In primul rand, in mediul in care traim, trebuie sa te intrebi daca vrei sa fii suta la suta principial si sa obtii zero la suta sau 50 la suta principial si sa obtii 90 la suta?
Prin intelegerea asta, Ponta si Basescu au obtinut cu mult, mult mai mult decat ar fi obtinut daca erau in razboi.
Sa tinem de principii, ziceti? Hai sa vedem ce faceam cu ele. In primul rand, ramaneau procurori interimari - nu era bine pentru MCV, nu era bine pentru stabilitatea sistemului, nu era bine din multe puncte de vedere. Desigur, nici nu era dezastru, dar bine sigur nu.
In al doilea rand, USL avea o optiune simpla - schimba legea alegerii procurorilor. Cum ar fi sa ne trezim cu o lege prin care ministrul Justitiei propune si presedintele numeste, fara posibilitatea de a respinge? Interesant, nu?
In cele din urma, poate USL o face, chiar in ciuda Comisiei Europene, pe viitor, dar macar Nitu si Kovesi vor fi pentru trei ani la conducere. Asta poate fi placut sau neplacut, depinde cum o priviti, dar in niciun caz dezastruos. Iar sansele pentru o schimbare dubioasa a legii sunt mult mai mici, acum ca avem oameni pe functii. Alta ar fi fost situatia daca nu am fi avut nicio intelegere.
Desigur, indraznesc eu sa sugerez, cel mai bun compromis ar fi sa numeasca procurorii de natura asta, riscand sa fie
