Prins cu ocuparea Universității Babeș Bolyai, din Cluj, am avut mai puțină vreme cu știrile cotidiene. Reluând subiectele săptămânii (mai către finalul ei) am găsit, printre multe altele, strecurată informația despre faptul că Ionel Blănculescu a devenit consilier onorific al Victor Ponta. O știre fără prea multe detalii, în care se mai menționează doar faptul că Ionel Blănculescu nu va fi remunerat pentru ”serviciile” pe care i le va aduce premierului și națiunii române. ”Voluntariatul” domnului Blănculescu îmi dă fiori. La fel ca și cel prestat de Wesley Clark. Nici domnul Blănculescu, nici domnul Clark nu se încadrează în profilul oamenilor dispuși să lucreze dezinteresat. Iar dacă nu sunt plătiți de Guvernul României, asta nu înseamnă și că nu ar avea beneficii de pe urma muncii depuse.
Este de notorietate publică faptul că domnul Clark figurează pe statele de plată ale companiilor cu interese în exploatarea resurselor naturale. La fel cum e de notorietate publică susținerea pe care domnul Blănculescu și-a manifestat-o pentru proiectul RMGC de la Roșia Montană. De mai bine de 10 ani, de când urmăresc subiectul Roșia Montană am avut ocazia să aflu cum mai fiecare susținător al proiectului a fost recompensat, într-un fel sau altul, direct sau indirect, de către RMGC. Fie că a fost vorba de experți ICOMOS, de fostul rector al Universității din Alba Iulia, de analiști economici, de jurnaliști, politicieni etc. Ba sub forma drepturilor de autor, ba sub cea a consultanței, ba prin sponsorizarea unor cărți, ba cu câte o excursie la Antipozi ori dincolo de Cercul Polar ș.a.m.d. Cu sume mai mici sau mai mari, în funcție de ”susținerea” primită. Nu o să reiau modul în care domnul Blănculescu și-a construit discursul pro-RMGC. Am făcut-o deja, în urmă cu mai bine de un an, tot pe VoxPublica (aici).
Pentru a închide cercul, consilierea domnului Blănculescu nu
