În "Textele alese" (Le Sottisier) ale lui Voltaire apare o cugetare ce nu pare să-şi fi pierdut sensul odată cu trecerea timpului: "A fost găsit în ceea ce numim o politică bună secretul de a-i face să moară de foame pe cei ce, cultivând pământul, îi fac pe alţii să trăiască". Iar scandalul Offshore Leaks atrage atenţia, odată în plus, asupra relaţiei nefireşti dintre politică şi bani. Deşi aflat abia la început (nici un nume de mare politican nu a fost încă dezvăluit), scandalul Offshore Leaks dovedeşte complezenţa politicienilor din întreaga lume faţă de paradisurile fiscale. Dar şi ipocrizia politicilor anticorupţie promovate cu atâta emfază! Fără permisivitatea şi indiferenţa jucată a politicienilor din statele pivot ale modelului capitalist, paradisurile fiscale nu ar fi putut exista. Şi dacă n-ar fi existat, cum ar fi putut fi finanţate costisitoarele campanii electorale sau cum ar fi fost transformate rentele extrase din accesul la informaţii economice cruciale în mari averi?

De la cele peste două milioane şi jumătate de documente (echivalentul a 260 de gigabiţi de date, adică de peste 150 de ori mai mult decât în cazul WikiLeaks) sustrase din arhivele industriei financiare, se aşteaptă un "seism" care să ducă atât la moralizarea vieţii politice, cât şi economice. Şi cum după identificarea cupidităţii drept principala cauză a crizei financiare nu s-a produs marea revoluţie a moravurilor, se speră ca acest nou scandal să schimbe perspectiva.

Oricum, deja multe din secretele celor bogaţi şi puternicii ce-şi ascundeau banii în conturi offshore încep să fie cunoscute. Iar impactul politic al acestei situaţii este greu de anticipat. Începută la nici două săptămâni de la "intervenţia" Eurogrupului şi a Troicii pentru "moralizarea" sistemului financiar cipriot, afacerea Offshore Leaks demonstrează deja că paradisurile fiscale nu adăpostesc numai banii m