de Dumitru CHISELIŢĂ
dumitruchiselita@tribuna.ro
07 aprilie 2013 21:52
0 vizualizari
A-A+ M-aş bucura dacă ar exista ceva, o structură guvernamentală, o organizaţie nonguvernamentală, o ligă, o asociaţie acolo, care să apere drepturile omului simplu. Există, presupun, sute de asociaţii care au ca preocupare protejarea persoanelor ne-simple, defavorizate sau discriminate într-un fel sau altul, sau doar „speciale”. E OK aşa, şi religia, şi democraţia, chiar şi doctrina comunistă spun că suntem, ca oameni, indiferent de culoare, sex, etnie, disabilităţi sau abilităţi, religie sau convingeri politice, egali, şi nu e drept ca unii să fie mai egali decât alţii pe aceleaşi criterii enunţate mai sus. Am spus egali, nu? Nu şi mai egali, nu mult mai egali. Şi nu cred că e socotită „discriminare” atunci când eu pretind, ca om „political correctness” şi vorba aia, european, acelaşi lucru de la alţii, parteneri de convieţuire. Pentru că, uneori, ajungi să te întrebi: într-o lume a drepturilor oricui, protejate de oricine, pe oamenii aceştia „ne” protejaţi, adică, să le spunem fără a leza pe cineva, „comuni”, cine îi apără? Dar valorile lor de cine sunt apărate? Ce ONG, ce ligă, ce asociaţie are ca scop protejarea omului de pe stradă cu ale lui?
Că uite, dacă unii scuipă pe drapelul ţării mele şi ţin doliu de ziua mea naţională, chestia e socotită ca o manifestare a identităţii lor naţionale şi a faptului că sunt discriminaţi. Dacă eu aş face la fel, ar fi socotit imediat un gest naţionalist, o dovadă de iredentism sau o „provocare”. Dacă unii îmi înjură religia mea (oricare ar fi, creştin, mozaic, musulman, budist, ori altceva), e libertate de exprimare a convingerilor. Dacă eu le răspund pe acelaşi ton, e dovadă de fundamentalism religios ori îndoctrinare. Dacă Europa mi-a spus că sunt rasist şi că discriminez diverse etnii, am făcut ciocul mic. Dacă
