După căderea regimului comunist, românii aveau acces la poveşti cum nici nu îndrăzniseră să viseze până atunci. Intrigi amoroase neverosimile unui român de rând sau poveşti despre bogăţie şi confortul adus de aceasta. Dincolo de micile ecrane, mulţi români vedeau adevărate modele în personajele preferate.

Televizorul în perioada post-comunistă a reprezentat hrana zilnică pentru majoritatea românilor. Dacă înainte de 1989, Televiziunea Română oferea, între opt şi zece seara, două ore de emisie, care cuprindea un telejurnal, un film artistic rulat în mai multe episoade, pentru că nu era timp, şi alte emisiuni patriotice, în 1990 au năvălit în viaţa românilor serialele.

Marcel Tolcea, scriitorul şi directorul Muzeului de Artă din Timişoara, cunoscut şi ca mare cinefil, a povestit o întâmplare care arată cel mai bine ce însemna televizorul la începutul anilo 90.

„Acest lucru mi l-a povestit un prieten bun, care mergea să facă micul trafic în pieţele din fosta Iugoslavie, unde se vindea cam orice. La sârbi se difuzau filme seriale pe timpul lui Ceuşescu, care mai apoi au apărut la noi. Exista în piaţa din Zrenjanin o femeie, care vindea poveşti despre serialul Dalas. Românii făceau coadă la ea, pentru a afla ce urmează în următorul episod, pentru o sumă modică. Era preţul unui pachet de ţigări. A fost un business pentru ea, pentru că românii erau atât de vrăjiţi de acest serial încând dădeau bani să afle ce se va întâmpla. Serialele făceau parte din vieţile lor”, a declarat Marcel Tolcea.

Filmele de după Revoluţie ţineau şi de foame

„Televizorul a fost mai mult decât aliment. Multe din serialele de după 1990 erau tot un fel de telenovele. Tot din categoria «soup opera» făceau parte Beverly Hills sau Salvaţi de clopoţel. Mie mi-a plăcut doar Twin Peaks, un film rafinat, de cultură, care a adus un alt aer, misterios”, a mai