Povestea de astăzi are în prim-plan figura „emblematică” a trădătorului român în domenii variate, cu accent pe curvăsăreala din politică. Ăsta, spre deosebire de confraţii de peste mări şi ţări, mai are şi urme de patetism în el. Vom explica în cele ce urmează aspectele esenţiale ale portretului său.

Mai întâi, TRĂDĂTORUL de România este de cele mai multe ori de sex masculin. Nu am studiat îndeajuns problema, însă tagma bărbaţilor pare cumva mai dispusă la trecerea dincolo (nu, nu pe Tărâmul Celălalt, ca-n basme). De ce îşi caută TRĂDĂTORUL în altă parte norocul? Simplu: de unde pleacă, norocul s-a cam trecut. Afacerile sale nu mai sunt la fel de înfloritoare în vechea barcă, influenţa fostului său „loc de muncă” (ca şi cum în politică munceşti la normă sau program) a scăzut groaznic. Aşadar, interesul poartă fesul (indiferent al cărui turc), iar alegătorilor/susţinătorilor nu trebuie să le dai explicaţii. Ce gândeşte trădătorul de România: „Ăia, dă-i dracu’! Uită ei oricum până la alegerile următoare, nu? Importante sunt combinaţiile mele, afacerile mele, interesele mele”. Întrebăm şi noi, ca nişte oameni din popor: dacă ăia mulţi şi proşti te-au votat pe tine, trădătorule, de ce te doare-n la fix 3 metri de cur de voinţa lor, de dorinţa lor, de aspiraţiile lor??? Politic vorbind, trădătorul simte din timp mişcările de trupe. Îşi pregăteşte plecarea în linişte, departe de ochii indiscreţilor.

Trădarea politică, măcar în România, este de minimum două tipuri. Una vizează interesul personal/de micro-grup în sensul trecerii la un alt partid. La Gorj sunt mai recente cazurile trecerii foştilor primari sau lideri ai ex-Puterii. Pentru cei mai mulţi dintre ei, a fost foarte bine spre excelent când au gustat din ciolanul cu fasole gătit de guvern. Acum, pe trend-ul descrescător al fostului partid, au migrat fie spre PSD (mai puţini, ce e drept), fie spre PNL