Judecătorii bistriţeni au rămas uimiţi de cererea unei femei trecute bine de prima tinereţe, care solicita în instanţă daune morale în valoare de 100.000 de euro statului român pentru disconfortul creat de reţinerea de acum aproape 70 de ani în lagărele URSS a soţului său, acum decedat.
Bărbatul, născut în anul 1922 şi decedat în 1999, a fost dus într-un lagăr al URSS în 20 august 1944 în timpul celui de-al doilea Război Mondial, în timp ce România era aliată cu Germania şi lupta împotriva URSS. Bistriţeanul a fost prizonier din motive politice în URSS între anii 1944 şi 1951.
La aproape 70 de ani de la incident, soţia răposatului a chemat în judecată statul român solicitând să se constate caracterul politic al măsurii administrative de internare în lagăr în fosta URSS luată faţă de soţul său.
De asemenea, femeia solicita statului român să îi plătească suma de 100.000 de euro, reprezentând daune morale pentru suferinţa soţului său şi a familiei sale, precum şi a stării de disconfort social rezultate din luarea măsurii internării în lagăr.
Potrivit legii nr. 221/2009, pe care s-a bazat femeia când a chemat în instanţă statul român, „constituie măsură administrativă cu caracter politic orice măsură luată de organele fostei miliţii sau securităţi, având ca obiect dislocarea şi stabilirea de domiciliu obligatoriu, internarea în unităţi şi colonii de muncă, stabilirea de loc de muncă obligatoriu, dacă au fost întemeiate pe unul sau mai multe acte normative expres indicate”.
Singurul detaliu, care a determinat instanţa să respingă cererea femeii era legat de data la care bărbatul a fost dus în URSS, legea referindu-se la perioada cuprinsă între 6 martie 1945 şi 22 decembrie 1989, bistriţeanul fiind trimis în lagăr în 1944, cu doar jumătate de an înainte de termenul prevăzut de lege.
Din examinarea probatoriului
