Geopolitica s-a delimitat ca disciplină (nu neapărat ca știință) în imperiul german al lui Wilhelm al II-lea, cu titlul efectiv de Geopolitik, într-un moment în care relația dintre stat și teritoriu a fost intens preocupantă.

Cel care a dat formă disciplinei- numele i-a fost dat de Rudolf Kjellen, în 1899, un discipol suedez al „școlii germane" - a fost Friedrich Ratzel. În scrieri publicate în ultimele decade ale secolului al nouăsprezecelea (Stat și sol, 1896; Geografia politică. O geografie a statelor, comerțului, războiului, 1897) acesta a privit statele ca „organisme", efecte ale mediului geografic, aflate în luptă pentru a-și menține independența. După opinia sa, Germania are dreptul să revendice statutul unei „Weltmacht" deja în virtutea premiselor ei naturale: teritoriu, resurse, populație, într-o lume care și-a împărțit deja coloniile. Germania are nevoie de „spațiu vital (Lebensraum)" pentru a se putea așeza, conform naturii, printre țările lumii. Geopolitica a apărut în legătură cu acest proiect de dobândire de „spațiu vital".

Teza geopoliticii lui Friedrich Ratzel a înregistrat o agravare odată cu Karl Haushofer. Între cele două războaie mondiale, acesta a promovat proiectul formării „Germaniei mari" într-un context internațional marcat de criza din 1929, în care puterile occidentale consacrate au fost percepute ca fiind în „declin". „Geopolitica, după Haushofer, se vrea, în același timp, promovare a ideilor și instrument în serviciul puterii pentru punerea lor în aplicare" (Fréderic Encel,Comprendre la geopolitique, Editions du Seuil, Paris, 2011, p. 43). „Geopolitica" este distinsă net de „geografia politică", care cercetează distribuția puterilor statale „în funcție" de sol, configurație, climat, resurse: „geopolitica" este concepută drept cercetare a „formelor de viață politice în spațiul vital natural" (politische Lebensform im natür