Am înţeles că dacă proporţia oamenilor necivilizaţi şi mitocani dintr-o societate nu depăşeste 25-30%, atunci lucrurile pot merge bine şi evoluează previzibil în condiţii normale, cu o administraţie (guvern şi legislativ) rezonabile, care să nu depăpşească limitele obişnuite pentru societatea respectivă.
De fapt, aici e vorba doar despre comportamentul civilizat, şi nu despre ce e dincolo de el, adică atitudini, valori etc. Acesta este, de fapt, un subiect şi mai interesant de analizat, şi merita o dezbatere separată.
Nu ştiu care sunt cifrele exacte pentru România. Stiu, însă, cu certitudine, că procentajul de mai sus creşte constant şi că nu există, practic, nicio şansa ca această creştere să fie stopată, sau măcar încetinită în viitorul apropiat. Şi asta după ce înainte de criză şi chiar la un an sau doi după 2009 balanţa părea să fi rămas cam nemişcată de o bună perioadă.
Acum, aproape în fiecare zi văd oameni civilizaţi în natură şi în dorinţele lor, care au fost aşa toată viaţa, dar care nu mai rezistă şi încep să cedeze. Şi angajaţi, şi antreprenori, şi neangajaţi şi de toate felurile. Unii puţin câte puţin, alunecând şi încercând să se agaţe de tot ce pot ca să rămână deasupra, alţii care cedează cu totul şi care îşi spun că dacă tot au făcut pasul, atunci...
Şi asta nu din cauza greutăţilor, după cum s-ar putea crede, ci din cauza frustrării sociale. Studiile au arătat foarte clar că oamenii suportă mult mai uşor greutăţile în situaţii de justiţie socială. Şi oricât de mari ar fi aceste greutăţi. Studiile sociologice la care fac referire au început în Anglia cu puţin înaintea celui de-al doilea Război Mondial, au continuat pe toată durata acestuia şi apoi după. Rezultatele i-au surprins cu totul pe cercetători, nimeni nu anticipase aşa ceva.
Aşadar, în ultimii ani nu îmi aduc aminte să fi văzut pe cineva despre care să îmi fi s
