În 1989, regimurile totalitare au căzut precum piesele de domino, în favoarea democraţiei. Până şi China a părut a fi vulnerabilă în faţa cererilor poporului de a avea ceva de spus în modul în care este condusă ţara, asta până la masacrul din Piaţa Tiannanmen, Beijing.

Răspândirea regimurilor democratice şi-a atins apogeul în urmă cu un deceniu, atunci când ţările africane s-au aliniat practicilor democratice ale fostelor ţări comuniste din Europa. Alegerile libere au adus la putere o nouă generaţie care promitea să scoată continentul din sărăcie.

De atunci şi până acum însă democraţia a intrat în declin. Economiile au fost subminate de recesiunea globală, corupţia îngenunchează tot mai multe ţări, iar instituţiile democratice fragile au fost manipulate de autocraţi care pozau în avocaţi ai egalităţii şi libertăţii, atrage atenţia „Los Angeles Times“ într-o amplă analiză.

Scriitorul şi savantul Joshua Kurlantzick urmăreşte soarta democaţiilor emergente şi analizează dacă acest declin al democraţiei este reversibil, în cea mai recentă carte a sa, „Democraţia în retragere“.

Kurlantzick a discutat despre această tendinţă într-un interviu pentru publicaţia citată.

„Nu există dovezi clare că guvernele autoritare sunt mai bune la capitolul dezvoltare decât democraţiile. Aş putea numi aproximativ 50 de dictatori care şi-au adus ţările în colaps economic. Există dovezi că, în timp, democraţia oferă o bunăstare socială, cum ar fi o speranţă de viaţă mai lungă, mortalitate infantilă mai scăzută, mai multă libertate socială şi politică“, a răspuns Joshua Kurlantzick, întrebat ce recomandă o democraţie.

O „democraţie foarte deficitară” sau un capitalism deficitar?

În cartea sa, scriitorul a identificat o gamă largă de motive pentru retragerea democraţiei în lume. Din punctul său de vedere, conducerea