Timpul oferă detalii despre ultimul sondaj realizat de compania Gallup, referitor la procentul compatrioţilor noştri care ar vrea să plece din ţară, în căutarea unui loc mai bun de trai. Cu o marjă de eroare de două procente, 32% dintre respondenţii moldoveni au ales emigrarea ca principala opţiune în speranţa unor condiţii mai favorabile de viaţă.

Acelaşi ziar publică un reportaj de la fabrica „Lumintehnica” din Chişinău, unde lucrează persoane slab văzătoare.

Iar Constantin Tănase se întreabă în editorialul său: „Ce vor ruşii de la noi? Iar noi de la ei?”. Autorul analizează proiectul de lege al deputatei PL, Ana Guţu, cu privire la politicile lingvistice în Republica Moldova. „Am citit atent proiectul de lege al Doamnei Guţu. Nici un om cu mintea întreagă n-ar risca să-i reproşeze ceva autoarei: proiectul propune măsuri care ar contribui ca limba noastră (cea română) să devină cu adevărat, limbă oficială, aşa cum e rusa în Rusia, polona în Polonia, spaniola în Spania, etc. În mod logic, te întrebi: Ce vor ruşii de la noi? Răspund: totul. Ce vrem noi de la ruşi? Nimic.”.

kommersant.md publică o galerie foto, cu adnotări, la o aniversare tristă de 110 ani de la pogromul de la Chişinău din 1903. Reamintesc că în urma acestuia, au fost omorâte 49 persoane, au existat circa 500 răniţi şi aproximativ 1350 de case au fost arse sau distruse. Presa vremii scria despre eveniment: „Cele mai crâncene persecuţii medievale au fost depăşite de acest calvar chişinăuian” (Sun), iar New York Times scrisese, citez: „Nici un guvern, care tolerează asemenea lucruri, nu poate fi considerat civilizat sau să pretindă respect din partea unor guverne civilizate”.

Adevărul scrie „4 ani de întrebări fără răspunsuri”, cu referire la cei patru ani scurşi după evenimentele din 7 aprilie 2009. Ce cred victimele torturii, dar şi părerile