-AA+A

În vreme ce Uniunea Europeană şi Fondul Monetar Internaţional se dădeau de ceasul morţii ca să salveze băncile cipriote de la faliment şi, implicit, să evite falimentul unei ţări membre, noul preşedinte al Chinei, Xi Jinping, a ales pentru prima sa vizită oficială Rusia şi l-a vizitat pe „bunul său prieten” Vladimir Putin. Relaţiile chino-ruseşti s-au strâns bine, mai ales în domenii de importanţă strategică, în timp ce Washingtonul nu ştie cum să îmbârlige cele două Corei, cea de Nord şi cea de Sud, de existenţa celor două, una cea şi alta hăis, fiind de vină şi China, şi SUA, şi Japonia şi, fireşte, fosta Uniune Sovietică, adică Rusia. Acum, cu privire la cele două ţări, Putin se face că plouă, deşi interesele în zonă îl ard la bibilică. Pe de altă parte, faptul că Putin nu a dat niciun ajutor băncilor cipriote, deşi sprijinul i-a fost solicitat, arată că nu-i pasă de oligarhii ruşi care au depozite serioase în Cipru, şi nu numai ruşii sunt amestecaţi în povestea asta, sunt şi o grămadă de europeni, şi americani, şi români, deoarece paradisurile fiscale sunt extrem de atrăgătoare. Însă şi în acest caz este valabilă vorba din jocurile de noroc: cine nu riscă, nu câştigă.

Din păcate, cu privire la situaţia din Cipru, pentru public sunt prezentate numai câteva aspecte financiare. Nici Liechtenstein, nici Malta, alte paradisuri care gem de bancnote de bază, nu se simt prea bine. Şi implicit, România nu se simte prea bine, toate comentariile în jurul acestei grave probleme ocolind punerea degetului pe rană. Nu am auzit niciun specialist finanţist să-şi pornească comentariul de la cauza prăbuşirii financiare a unui stat sau altul, adică, faptul că respectivul stat a cheltuit cu mult mai mult decât a produs. Cu privire la Cipru, acolo cine, ce să producă? Baza existenţei statului erau şi sunt băncile şi impozitele. Dar au practicat impozite mici, ca „să n