Hipsterii ecologiști se dau cu capul de copaci să salveze groapa Văcărești din București, care, zic ei, ar fi o Deltă în miniatură, populată de specii rare de păsări și alte creaturi. Am fost și noi acolo și, într-adevăr, am văzut destule creaturi. Dar Delta? Unde au ascuns Delta aia?

„Un uliu planează maiestuos deasupra întinderii de mlaştini, purtat de briza dimineţii. De la acea înălţime, vede ochiurile de apă şi crângurile de sălcii, cuiburile din plopi, perdelele de trestie ce mărginesc lacul, forfota păsărilor de baltă.” Așa debuta articolul lui Cristian Lascu din numărul de mai 2012 al ediției românești National Geographic, al cărei redactor-șef este. Reportajul a inflamat spiritele eco, care s-au trezit îndrăgostite fulgerător de niște smârcuri aflate acolo, la drept vorbind, de câteva decenii. Activiștii au venit valvârtej, și-au făcut poze cu stuful, au strâns vreo sută de saci cu gunoaie ușoare (nu poți cere mai mult unor fetițe echipate cu mănuși sanitare) și au mai bifat o „acțiune”.

Fiindcă suntem atrași de păsărici și de locuri umede în general, săptămâna trecută am fost să vedem ce mai face uliul dlui Lascu. Între orele 10 și 15, cât am bătut la pas „Delta dintre blocuri”, răpitorul a văzut o grămadă de lucruri interesante.

Maiestuosul jeg

Întâi de toate, planând maiestuos pe deasupra taluzului jegos care înconjoară balta, a văzut cu ochi melancolic câteva zeci de tone de gunoaie: țoale răscolite de briza răcoroasă a dimineții de martie, anvelope brumate de roua nopții, rahați peste care fluturau, delicat, hârtiile igienice maronii, resturi uriașe de la demolări, înfiorate de vânticelul cu miros de căcat. Undeva, într-un stuf, un cetățean-poet tocmai lega două baterii de mașină la o instalație artizanală pentru electrocutat peștii, iar douăzeci de pași mai încolo, un tânăr rom își descărca mațele în una dintre bro