O admiram de mai mult timp pe Adriana Săftoiu și o compătimeam sincer pentru alegerea din căsnicia sa dovedită nefericită. Părea o tipă liniștită, profundă, cu bun simț, fără țățismele care au împânzit viața noastră de zi cu zi, ce mai o tipă OK. După ce și-a dat demisia de la Cotroceni ca răspuns pentru Băsescu că nu l-a mai vrut pe Claudiu Săftoiu la conducerea structurii de securitate, pentru că acesta abia numit s-a făcut de râsul lumii, am crezut că a obligat-o bărbatul Săftoiu să nu mai lucreze pentru Băsescu care l-a dat afară. Însă la scurt timp am văzut-o divorțând și redevenind un om liber și am crezut atunci că se săturase să lucreze cu năbădăiosul președinte care părea că nu mai ascultă de nimeni.

Trecerea sa la liberali a părut firească, iar intrarea în parlament pe un vot popular iar a fost OK, pentru că era percepută ca o femeie cu capul pe umeri și nu era nici blondă… Criticile aduse lui Crin Antonescu, toate bine argumentate, l-au înfuriat pe acesta încât a dat-o afară din partid, Adriana redevenind pentru a doua oară iar un om liber… Ca și analist politic a avut o prestație decentă care a inspirat admirație, credibilitate și sinceritate. N-a părut că suferă după PNL, la fel cum n-a părut că suferă după PDL și nici după Traian Băsescu. Mă obișnuisem să o percep ca pe un fel de „freelancer” în politica românească și aveam încredere în judecata ei care, dacă nu excela în profunzime, măcar era de bun simț.

Însă acum citesc că iar s-a înscris în PDL și va deveni purtător de cuvânt al partidului, lucru anunțat cu emfază de Vasile Blaga, care părea că a apucat pe Dumnezeu de picior. Eu acum ce să fac? Să cred că plecările ei de la Băsescu, de la liberali și de pe unde au mai fost au fost un fel de preambul la revenirea în PDL? Să cred că a fost pionul otrăvit al PDL infiltrat la Cotroceni și în biroul lui Antonescu? Să cred că tot ce credea