În SUA, ţara în care animalele sunt cu adevărat protejate, ţara în care există o Poliţie a Animalelor adevărată, ţara în care animalele de companie sunt aproape venerate, ţara în care orice film trebuie să afişeze pe generic că în timpul filmărilor niciun animal nu a fost vătămat, chiar dacă vreun cascador a ajuns la spital, ţara care a făcut un cult din protejarea animalelor, ei bine, în SUA, un câine care muşcă un om este eutanasiat.
Undeva, în România - întâmplarea face să fie la Brăila - o femeie este muşcată de un câine comunitar. A doua oară într-o lună. Şi chiar de un câine cu crotal, deci sterilizat, ceea ce ar trebui să-l facă neagresiv. Zilnic, aiurea prin România, sute de oameni sunt muşcaţi de câinii comunitari. Întâmplări banale... Zilnic, alte mii de oameni sunt fugăriţi şi lătraţi de câinii comunitari. Fapt divers... Zilnic, zeci de mii de oameni merg cu grijă spre sau de acasă, ocolesc pe trotuarul celălat şi se feresc de câinii comunitari. Fleacuri... Zilnic, sute de mii de oameni sunt deranjaţi de lătratul, de rahatul sau pur şi simplu de prezenţa câinilor comunitari. Şi azi, şi ieri, şi săptămâna trecută, şi luna trecută, şi anul trecut, şi acum 20 de ani. Mofturi...
Şi, după cum stau lucrurile, prin grija tuturor autorităţilor, la fel se va întâmpla şi mâine, şi poimâine, şi săptămâna viitoare, şi luna care vine, şi anul viitor, şi peste 20 de ani.
Nu mai vreau să vorbesc despre măsuri - radicale sau nu - pe care ar trebui să le ia autorităţile, despre ce ar fi mai bine sau mai rău să se facă în privinţa câinilor comunitari, despre asociaţii şi ONG-uri, despre adăposturi, despre sterilizare de formă etc. Dar vreau să vorbesc despre oameni şi despre responsabilitate.
Cum ar fi dacă brăileanca muşcată de două ori de câinii de pe stradă ar da în judecată Primăria? Cum ar fi dacă toţi brăilenii muşcaţi
