Odată cu trecerea timpului, creşte şi scepticismul că adevărul despre evenimentele din aprilie 2009 va ieşi la iveală. S-au împlinit patru ani de la protestele de stradă de la Chișinău care au dus la repetarea alegerilor câștigate de comuniști și la venirea la putere a AIE. Evenimentele din aprilie 2009 și mai ales violențele încă neelucidate continuă să-i preocupe pe protagoniștii lor și pe ziariști. Diana Răileanu a căutat să afle dacă ele sunt deja de interes și pentru... istorici.
Protestele de acum patru ani au ajuns obiectul a cel puţin 2 lucrări de proză: jurnalista Stela Popa le invocă în romanul „100 de zile”, iar Maria Paula Erizanu şi-a întitulat lucrarea, tradusă deja şi în engleză „Aceasta este prima mea revoluţie. Furaţi-mi-o!”.
De acum încolo, oricine va dori să se documenteze, ca să rememoreze „revoluţia Twitter” de la Chişinău va trebui să studieze sute de articole de presă, câteva filme documentare, cronici de pe bloguri şi mii de poze realizate de tinerii care au fost prezenţi în aprilie 2009 în Piaţa Marii Adunări Naţionale. Doctorul în istorie Gheorghe Palade, spune că aceste surse de informaţii sunt la fel de valoroase ca dosarele SIS sau ale Procuraturii Generale:
„Toate materialele care apar fie pe diverse site-uri, fie pe bloguri personale, fotografii, toate sunt importante şi uneori ele pot fi chiar mai importante decât documentele oficiale. Sunt oameni care au filmat dintr-un anumit interes şi pe urmă şi-au dat seama de importanţa informaţiei şi cu părere de rău la aceste acte organele de anchetă nu întotdeauna au fost atente şi nu le-au luat în seamă în cazul anchetării procesului din 7 aprilie.”
În prezent, specialiştii interesaţi să depene firul evenimentelor de acum patru ani au acces doar la informaţiile şi declaraţiile făcute publice. Dosarele, mărturiile şi alte documente care s
