Azi nu m-am uitat în desenul schimbător și mișcăcios al televizorului. L-am deschis pe seară, să ascult buletinul meteorologic. Am nimerit într-o dispută, când vioaie, când jenată, care antrena personalități diverse și înalte toate - un academician, Dinu C. Giurescu, un profesor universitar, Cristian Pârvulescu, vicepremierul în funcție, Liviu Dragnea și, ca arhitect al emisiunii, mă rog, moderator, vechiul meu amic Radu Tudor. Se certau politicos pe chestiunea regionalizării. Dragnea trasa pe hartă România viitorului, alcătuită, înțeleg, din opt regiuni, fiecare cuplată la cișmeaua cu gologani a Uniunii Europene. Banii sunt și acum dar nu-i putem suge din seifurile de la Bruxelles fiindcă ventuzele noastre absorbante au fost prea pipernicite, mici, județene. Cum ne desprindem în opt regiuni, mari și late, mai mari și mai late decât România în întregul ei, atâta vreme cât ele absorb ce n-a izbutit țara toată, cu guvern, parlament, ministere și academii, cum dăm de prosperitate. Autostrăzile n-au fost făcute fiindcă desenul se izbea de granița județelor și acolo creionul devenea bont. I se tăia vârful. Ne regionalizăm, explică entuaziast Dragnea și eram gata, gata să-l cred, devenim europeni doldora de gologani. Nu ne regionalizăm, rămânem papuași și crocodili și piei roșii. Așa o fi!
Am prins vreo două întrebări de la academicianul Giurescu, abia rostite sub tirul tânăr și înaripat al domnului Dragnea, care părea născut cu regiunea de gât. Cum va fi cu resursele, cine negociază cu mai marii lumii subsolul și energia? Regiunea Est Vest sau regiunea București sau Răsărit Miază Noapte au autonomie legislativă și Kovesi lor? Ce se va petrece cu regiunea România? Va mai avea personalitate juridică, armată proprie, tradiții sau se va exprima pe bucăți? Oricum noi suntem o bucată. Mare dar neluată în seamă. Dacă ne mai rupe și-n paișpe se mai uită cineva la noi?
