Lansările de carte? Sunt piese de teatru! În regia autorului/autorilor noului tom. Actorii? Cei ce vorbesc despre noul volum. Şi invitaţii care asistă la alocuţiuni previzibile. Curioşi - în legătură cu ce vor spune amfitrionii. Dornici - de un autograf. Nu puţini marcând momentul. Să se vadă că au onorat invitaţia! O cafea? Un suc? Un fursec? Câteva aplauze. Şi Rică Venturiano. Filmând totul cu ochii minţii. Cea de pe urmă.

Cu o asemenea prejudecată, parţial confirmată, am poposit la Ploieşti. Ascultasem, în autoturismul ce ne ducea la eveniment, povestea nescrisă a principalului protagonist al evenimentului. Mentorul.

Lansarea de carte, ca lansarea, dar gândul îi era la soţie. Internată într-o clinică de specialitate. Supusă la teste ce-i confirmau puterile slăbite.

Ea nu îl lăsa nici cumpărăturile zilnice să le facă! Numai ca el, alesul inimii sale, să poată scrie ore întregi.

Inclusiv în acest an! Parte a altor şapte decenii trecute...

El? Nedezlipit de scaun. Decis să studieze, să scrie şi să îşi lumineze semenii, cât îl vor ţine puterile.

Cine este Mentorul? Un vânător de idei.

Un om supus puterii cuvântului. Scris.

Refugiat - şi în anul 2013 - în propriul turn de fildeş. Ieşind rar din casă şi conducându-şi autoturismul doar când pleacă din Bucureşti!

Unde? La căsuţa de vacanţă, pe un plai frumos. Dar... unde-i iarna prea friguros, ca să rămână printre nămeţii clipei.

Aşa că a optat pentru lucrul în biroul său, din apartamentul avut în Capitală.

De mult îşi dorea să realizeze dicţionarul la care visase de atâta timp!

Dicţionar? Cui îi mai trebuie azi aşa ceva?

Cuvinte sunt destule pe Internet! Pierdere de vreme...

Mentorul are însă o părere opusă. Era mult de căutat prin volumele înaintaşilor!

Avea nevoie de un coechipier. Răbdător. Un discipol gata să lucreze cel