Prin proiectul OffshoreLeaks, jurnaliștii au pus degetul pe o rană deschisă a decăderii economiei mondiale.

Zarva mare din politica și societatea ro­mâ­nească riscă să acopere un subiect mult mai im­portant decât tranzacțiile politice tem­po­ra­re dintre demnitari sau tumbele executate de inși instalați abuziv pe scena me­diatică. Talentul presei noas­­tre de a lăsa la margine eve­ni­mente internaționale, în fa­voa­rea unor prostioare mondene, este din nou confirmat de exem­ple ca ignorarea pregătirii de răz­boi a Coreei de Nord, în fa­voarea congresului romilor din Sibiu, considerat mai spec­ta­cu­los, cu EBA la mantinelă.

Ceea ce a primit numele de OffshoreLeaks, so­ra mai tânără a WikiLeaks, este o operațiune incredibilă de dezvăluire a celor mai bine dra­pate averi de pe întreg mapamondul, printr-o cooperare transfrontalieră a 86 de jurnaliști din 46 de state, care au scotocit peste 2,5 mi­li­oane de documente constând în registre con­tabile, acte de firmă, contracte, liste de bu­nuri, corespondență pe e-mail și alte documente a 122.000 de firme și fonduri ascunse în zece ju­risdicții off-shore. Bazele de date și in­for­ma­țiile secrete au fost trimise sub anonimat unei organizații internaționale, International Con­sortium for Investigative Journalism, o rețea in­dependentă de investigație transfrontalieră. ICIJ a constatat că mare parte a documentelor, deși ne­struc­turate și diverse, se refereau la tranzacții suspecte din pa­radisuri fiscale ca Insulele Vir­gine Britanice, Singapore, In­su­lele Cook sau Cipru, care dă acum fiori lumii financiare.

Jurnaliștii și experții IT care au descâlcit milioanele de da­te informatice, provenite din 170 de țări, au avut satisfacția de a dovedi cât de nocivă este lipsa de transparență atunci când se învârt miliarde de dolari pe de­gete, când afacerilor licite le iau locul frauda și evaziunea fiscală.