Unii s-au trezit prea usor cu niste fabrici in brate. Formularea neechivoca, dar fara niciun adresant, l-a facut totusi pe Ioan Nani sa se simta stanjenit, ca si cum toti l-ar fi examinat cu atentie si o mie de ace i-ar fi intepat fata.
A doua zi, Mihaela Melinte, sefa lui de PR, mi-a reprosat cuvantul "incompetenti", pe care el nu l-ar fi folosit si pe care mi-l asum, desi totul e pe inregistrare. Nani a terminat neasteptat de bine 2012, cu 8 milioane de euro profit si inca 5 milioane platite la claw-back, si asta il face mai sigur pe el in arena establishment-ului local. Dar infruntarea etatismului din jurul sau ii creeaza emotii, facandu-l sa para ca fluiera in biserica. Anumite adevaruri trebuie spuse, mi-a zis el la sfarsit, dar anumite vorbe ti se intorc in fata ca schijele unei explozii, pentru ca e ca si cum ai arunca totul in aer si intreg sistemul pe care tu vrei doar sa-l pisti usor de obraz se naruie ca un bloc care face implozie. Prabusirea dureaza cateva secunde.
Cat vrem sa mai furam banii dintr-un buzunar si sa-i mutam in celalalt buzunar?, a lasat de inteles Ioan Nani. Eu o spun asa cum el n-ar face-o, pentru ca s-ar ineca subit in timp ce-ar sageta aerul cu aratatorul si si-ar inghiti cuvintele. Leadership-ul local sta hamesit asteptand aprobarea bugetelor si nu priveste mai departe de mana care semneaza deconturile, rotindu-si ochii dupa miscarile largi ale acesteia. Transferul de capital public-privat face ca Iasul sa macine in gol, cu iluzia unei mentineri pe linia de plutire. E mia de oameni care isi rostogoleste la infinit datoriile, platind mizerabil alti o suta de mii de oameni, aflati de fapt intr-un fel de semi-somaj, taraind-si papucii ieftini pana la alimentara din colt si cheltuind fix 10 lei, pentru ca mai mult nu-si permite. La asta conduce economia etatista a Iasului, o fatalitate pe care-o punem pe seama crizei m