Istoricul Lucian Boia ne-a oferit, în avanpremieră, un fragment din volumul la care lucrează acum, „Sfârşitul Occidentului? Spre lumea de mâine“, şi care va apărea, la Editura Humanitas, cu ocazia Târgului de Carte Bookfest.
de Lucian Boia
Aşa ne-a fost dat: să trăim o epocă de răscruce. Fascinantă sau derutantă, în funcţie de percepţia şi gradul de adaptabilitate ale fiecărui individ. O istorie se încheie şi o alta prinde contur. Nu este sfârşitul lumii, dar e ceva ce oarecum îi seamănă: sfârşitul unei lumi. O lume apune şi se întrevăd, ca prin ceaţă, conturile nedesluşite ale unei lumi noi.
„Un palier biologic superior“
Mai există vreun ferment ca să dea impuls civilizaţiei occidentale? La început a fost credinţa (religioasă). Apoi credinţele (de tot felul). Se pare că n-a mai rămas decât căutarea, individuală, a bunăstării (a „fericirii“ ar fi prea mult spus). Dar şi aceasta se loveşte astăzi de un zid: perspectiva e de a avea mai puţin, nu de a dobândi mai mult.
Oricum, viaţa terestră, în imaginarul occidental, a câştigat bătălia cu viaţa de apoi. Tot mai puţini oameni cred în adevărurile religiei creştine, iar majoritatea celor care încă cred, cred totuşi mai puţin intens ca odinioară, îşi programează viaţa în mai mică măsură potrivit învăţăturilor religioase decât o făceau înaintaşii lor.
Câştigul este palpabil. În ciuda deficienţelor inerente condiţiei umane, viaţa, în ansamblu, a devenit mai bună decât a fost oricând. Omul a atins un palier biologic superior. Trăieşte mai mult, şi-a prelungit tinereţea, a scăpat de o mulţime de boli şi infirmităţi. Impresia că acestea s-ar fi înmulţit nu e chiar neîntemeiată, dar se explică în primul rând prin prelungirea considerabilă a vieţii (ca şi prin şansa de a supravieţui acordată celor care altminteri n-ar fi avut-o). Sunt afecţiuni pe care oamenii nu apucau să le mai ai
