Deblocarea posturilor din învăţământul universitar, anunţată cu surle şi trâmbiţe de către guvernul Dr. Victor Ponta, a avut loc. Între intenţie şi faptă, din nou, abisul, neantul românesc. O anchetă serioasă ar scoate la iveală ce s-a întâmplat peste tot în ţară cu acest mic-mare val de posturi scoase la concurs.

Mic pentru că universităţile au fost extrem de reţinute în a da curs deblocării, mergând pe tradiţionalul principiu „omul şi postul”. Mare pentru că, oricât de mic ar fi, „ceva” este infinit mai mult decât nimic.

În continuare mă voi referi la o singură universitate, Universitatea Al. I. Cuza din Iaşi (universitate de top, clasată A conform ultimei clasificări CNCS, în categoria universitate de educaţie şi cercetare), ca la un caz elocvent pentru felul în care merg lucrurile în toată România.

După cum arată statistica din finalul documentului postat pe site-ul universităţii, din cele 93 (impresionant, nu?!) de posturi scoase la concurs, 81 de posturi sunt poziţii „de avansare” (lectori / şef de lucrări – 36; conferenţiari – 43; profesori – 2) şi doar 12 sunt pentru new entries, recte asistenţi universitari.

Să ne uităm puţin la rezultatele concursului şi să începem cu posturile de asistent universitar – presupuse „libere”, zone de intrare a sângelui proaspăt în universităţi. Din cele 12 posturi scoase la concurs au fost ocupate doar şapte. Cinci (adică aproape jumătate) au rămas neocupate! În total au fost respinşi 12 candidaţi, şase pe motiv de neîndeplinire a condiţiilor de concurs. Un post de asistent la facultatea de Economie şi Administrarea Afacerilor a rămas în continuare vacant pentru că un candidat a obţinut la o probă cu un punct mai puţin decât nota minimă (8):

Să deschidem acum linkul cu rezultatele concursului de lector / şef de lucrări: Peisajul se schimbă vizibil. Suntem deja în categoria poziţiilor