Să ceri într-o ţară ca România deconectarea Bisericii de la fagurele cu bani din bugetul de stat este ca şi cum ai cere legalizarea prostituţiei. E o idee bună pentru adepţii non-intervenţionismului statal şi pentru cetăţenii cărora le place în mod real să aibă un cuvânt de spus cu privire la cheltuirea banilor publici, însă rămâne doar un subiect de creat valuri în presă. De aceea, iniţiativa deputatului PSD Remus Cernea va ţine, din păcate, doar o plăcută companie pletelor sale în stil hippie-folk, pe panoplia care îi clădeşte imaginea de politician nonconformist, antisistem.

Cum să ceri aşa ceva, într-o ţară în care, zi de zi, milioane de oameni îşi pun viaţa în pericol, preferând să ia mâna de pe volanul maşinii sau de pe barele de care stau agăţaţi în autobuze, pentru a duce la îndeplinire, cu priviri înspăimântate, un ritual adus la stadiul de reflex lipsit de orice spiritual: făcutul crucii în preajma oricărei biserici? Sunt aceiaşi oameni care nu trec pragul unei biserici decât la ocazii festive, când de obicei spiritualitatea se împacă bine cu un stomac plin.

Cum să ceri unor parlamentari să aprobe aşa o lege, când argumentul suprem pentru care Biserica se bucură de zecile de milioane de euro de la stat este adus de unul ca Ioan Oltean (PDL), vicepreşedintele Camerei Deputaţilor: „Unde e credinţă şi teamă de Doamne-Doamne, o să fie bine pentru toată lumea”? Nu s-a inventat încă politicianul român care să îşi taie singur craca de sub picioare şi să voteze împotriva banilor de stat ai Bisericii, atâta vreme cât preotul este parte integrantă a campaniei electorale. Poate doar politicianul Remus Cernea, care nu şi-a făcut campanie electorală la picior, pe uliţe de sat, unde popa rivalizează cu primarul la influenţă de vot.

Cum să nu mai dai 71 de milioane de euro Bisericii, cât au primit cultele în 2012, într-o ţară în care preoţii nu te