Legal, pentru unele modificãri ale apartamentelor, gen închiderea balcoanelor, dãrâmarea unui perete sau mutarea unei usi, ar fi nevoie de obtinerea unor aprobãri precum si de întocmirea unor documente. În caz contrar ar urma sã curgã amenzile.
Pentru început trebuie sã fie obtinute Certificatul de Urbanism si Autorizatia de Construire, conform Legii 50 /1991, de la primãrie. Cu aceste acte în buzunar ar trebui cãutat un specialist care sã întocmeascã un proiect, conform cãruia sã nu fie afectatã structura de rezistentã a imobilului. Pentru demolarea unui perete, de exemplu, trebuie sã fie obtinutã o autorizatie de desfiintare a peretelui respectiv, caz în care este nevoie de un aviz din partea asociatiei de proprietari precum si de un act notarial care sã arate cã imobilul nu a fost ipotecat sau vândut. Cam acestia ar fi pasii de urmat de cãtre o persoanã care doreste sã aducã unele modificãri apartamentului în care locuieste. Pentru cã obtinerea aprobãrilor si actelor necesare dureazã si necesitã cheltuirea unor sume de bani cei mai multi preferã sã actioneze de capul lor. Mai exact, dãrâmã peretii, zidesc usile sau îsi închid balcoanele cum li se nãzare. În acest timp, specialistii în constructii nu pot spune decât: „Doamne fereste de un cutremur mai mare!”.
Dupã abolirea legii comuniste care interzicea „remodelarea” locuintelor sau închiderea balcoanelor, pentru a nu fi afectatã vizual arhitectura stradalã, mii de locuitori ai Vãii au trecut la închiderea acestora, în vederea extinderii „spatiului vital”. Din pãcate, actiunea a fost (si este) executatã total alandala, în nici un bloc de locuinte neexistând în prezent douã balcoane asemãnãtoare. În timp ce unii, mai cu bani, au ales noile si modernele termopane, altii si-au zidit „cutiile de chibrituri” exterioare cu lemne, cãrãmizi, plãci prefabricate sau corniere din fier. „Ideal ar fi ca fiecare
