Jurnalul unui român în Ghana gazduieşte şase articole frumoase scrise de Raluca Zaharia. Articolele sunt Jurnalul celor două săptămâni în care Raluca m-a vizitat în Ghana şi am călătorit de la Atlantic până la graniţa de Nord cu Burkina Faso. Fiindcă Raluca a fost nou venită, am invitat-o să scrie ea cum vede Ghana cu ochii vizitatorului, considerând că după 6 luni eu am început să mă obişnuiesc cu ţara, oamenii şi metehnele lor. În cele două săptămâni despre care scrie Raluca am fost în permanenţă împreună, aşa că din loc în loc am mai adăugat şi eu câte un paragraf la jurnalul ei. Stumble Inn, Elmina & Kakum Pe urmele comercianţilor de sclavi şi plimbare pe punţi suspendate deasupra pădurii tropicale

Stumble Inn e minunat. Îl ţin doi soţi olandezi. Are căsuţe, nişte camere „familiale” şi un dormitor comun. Noi n-am mai găsit căsuţe libere, aşa că am luat o cameră familială. Treaba cu camerele familiale vine cam aşa: o clădire ca un hambar e împărţită în trei camere. Pe dinafară, zidurile nu se întâlnesc cu acoperişul, ci între ele, de jur împrejur, e o plasă de ţânţari, înaltă de vreun metru. Asta asigură ventilaţia încăperilor. Pe timpul iernii, mai bine zis al sezonului uscat, asigură şi un frig tare neplăcut noaptea.

Pe dinăuntru, cele trei camere sunt despărţite cu nişte ziduri care, nici ele, nu întâlnesc tavanul. Practic, putem vedea lumina din camerea de alături. De auzit, să nu mai vorbim, se aude totul, ceea ce ne face să chicotim şi mai rău. Toaletele şi duşurile sunt în curte, în spatele camerelor. Întrebăm dacă nu mai au ceva liber, nu mai au, asta e, rămânem o noapte la Stumble Inn. Care, de altfel, e foarte plăcut. Spaţiul e larg şi locul e foarte liniştit. Chiar dacă e fully booked şi toată lumea e pe terasă, nu ne auzim şi nu ne deranjăm. Şi terasa asta, de fapt, e o curte mare, cu faţa la ocean, unde mesele sunt la distanţe mari,