În anii ’90, românii denumeau cu franţuzescul boutique,  ghereta din colţul străzii, deschisă  non-stop de cele mai multe ori, de unde puteai cumpăra aproape toate produsele de care aveai nevoie.

Azi, conceptul de boutique a fost adoptat de o serie de businessuri de nişă, care ţintesc zona de lux, exclusivistă, unde serviciile şi produsele sunt “croite” după măsurile şi gusturile fiecărui client. De la hoteluri, la produse de patiserie, de la agenţii de turism la ateliere de design şi restaurante, toate au în comun ideea de business chic, unde clientul ajunge chiar să-i facă destăinuiri celui ce îi prestează serviciul. Bineînţeles, totul este inclus într-un preţ pe măsură. Şi asta pentru că, spre deosebire de magazinele de masă, boutiq-urile au un număr mult mai mic de clienţi, tocmai prin caracteristica lor de a oferi exclusivitate.

Magazinul s-a transformat în boutique atunci când clienţii au început să-şi întrebe băcanul dacă poate aduce şi carne de găină de curte, iar băcanul a început să-şi întrebe clienţii dacă o vor porţionată, fezandată şi pregătită pentru cuptor sau dacă vor să facă doar o ciorbă. Şi astfel ambii au avut de câştigat. Cel puţin aşa vede lucrurile Matius Ichim, care deţine chiar el o astfel de afacere, respectiv un boutique de arhitectură.

Dincolo de băcănie, afacerile boutique sunt foarte apropiate de comunitatea în care activează şi de nevoile şi dimensiunile clienţilor săi fideli.

„Nu ne-ar surprinde ca hotelul, frizeria, cofetăria, biroul de asigurări sau cabinetul stomatologic să aibă scaunele sau mesele, dulapurile şi tacâmurile desenate după gusturile, stilurile de viaţă şi profilul cultural al clienţilor săi. Pe lângă elementele de design ce definesc numele şi filosofia de brand proprie boutique-lui, putem astfel întâlni iniţialele, fotografiile, citate din autorii şi actorii favoriţi ai clienţilor