Inca de la inceputul incaierarii pe numirea procurorilor sefi, cand nicio ipoteza nu reusea sa explice suficient de bine datele haotice si informatiile contradictorii, cand Antonescu mima mai mult decat fusese prevazut in intelegere socul si groaza fata de reevaluarea Laurei Codruta Kovesi de catre camaradul sau de arme, singura teorie care integra suficient de bine tot haosul din politica romaneasca era aceea a unei "intelegeri" obscure intre Ponta si Antonescu.
Astazi nici macar certitudinea "blatului" de fond dintre liderii USL nu mai explica pe de-a-ntregul ultimele evenimente.
Lejeritatea cu care presedintele iese la cafea cu proprii consilieri pentru a pune in miscare o initiativa politica pentru zilele negre de dupa sfarsitul mandatului ar trebui sa fie primul semn ca nervii de la varful Puterii s-au calmat, spiritele s-au impacat si viata va continua linistita. In consecinta, nu e nevoie decat de foarte putina imaginatie ca sa-l introducem in ecuatia "pactului" si pe Traian Basescu.
Fara sa isi fi vorbit neaparat, fara sa se fi consultat direct si fara sa isi stranga mana reciproc in semn de intelegere, principalii oameni din stat au batut palma peste toate durerile de cap provocate de numirile in Parchete.
Linistea care s-a lasat la varful statului nu poate rezulta decat dintr-un astfel de troc intre interese, nevoie si necesitati atat de divergente si explozive incat nu mai puteau continua in forma in care ele se manifestasera pana acum.
Consecventa fata de ele i-au condus pe Antonescu si Ponta la a doua suspendare a lui Traian Basescu in vara lui 2012. Eveniment care i-au adus lui Ponta o bataie de cap uriasa, atat in plan intern, cat mai ales extern.
Dupa jumatate de an s-au convins si cei din jurul sau ca asa nu se mai poate si o pace trebuie incheiata, pentru a putea merge mai depar