La prima vedere, logica târgului Ponta-Băsescu pare a fi răul cel mai mic. Varanul şi Antonescu ajungeau să pună procurorii şefi, chestie care nu-i doar un bau-bau de speriat seara minoritatea principială şi idealistă în crezul ei neştirbit în proceduri şi Comisia Europeană. Există informaţii care spun că tovarăşii erau decişi să meargă pe mâna lui Corneliu Bârsan, judecătorul de la CEDO, răsfăţatul Antenei 3, a cărui nevastă (judecătoare la ÎCCJ) aranja dosare contra bijuterii, cazări în străinătate şi apartamente la Paris, iar persoanele de pe lista scurtă a procurorilor (făcută marţi seara, după ce Ponta a declarat că Ministerul Justiţiei merge la liberali), în special şefii de secţie de la DNA, aveau profilul unor spălători de cadavre, gropari de dosare şi killeri ai adversarilor politici. S-ar zice deci că înţelegerea stă sub semnul unui pragmatism sadea, un compromis impus de vitregele împrejurări. Oare? Din punctul de vedere al preşedintelui, întrebarea care se ridică este dacă debarcarea principiilor, la pachet cu oamenii care le-au susţinut, pe insula supraaglomerată a renegărilor şi răzgândacilor îşi va atinge obiectivul. Plecând de la premisa bunei-credinţe, acesta ar trebui să fie unul singur: continuarea anticorupţiei. Or, lista emanată, cel puţin în faza aceasta, arată destul de sumbru.

Sub fustele Codruţei Kövesi, numire care, bine manipulată, a captat întregul discurs public, ca şi în spatele nominalizării lui Codruţ Olaru, se ascund personaje dubioase legate strâns de PSD şi PDL, cu NUP-uri stranii şi scandaluri de şpagă adânc îngropate sau personaje căldicele şi maleabile, gen Bogdan Licu. Ar fi foarte interesant, de exemplu, să se ia la puricat avizele de legalitate semnate de Alina Bica în perioada cât a fost secretar de stat la Ministerul Justiţiei, sub Predoiu, ştiut fiind că afacerile necurate trebuie acoperite de astfel de avize. L