Nu are nicio valoare pentru nimeni faptul că acum sute de ani sîrbii s-au bătut împotriva turcilor: istoria nu cunoaște recunoștința.

Intr-un interviu în numărul din acest weekend al cotidianului francez Le Monde, premierul sîrb Ivica Dačić se plânge că, în disputa cu Kosovo, Europa tratează Serbia ca pe un paria, uitând că sîrbii au apărat creștinătatea de turci.

Stai puțin, credeam că noi, românii, am făcut asta, că noi am apărat Europa de turci... Dar ce te faci că sîrbii au dovada? Că în 1389, la Kosovo Polje, oastea țarului Lazar a fost anihilată de hoardele sultanului Murad, ambii dându-și obștescul (cel puțin in cazul lui Lazăr) sfârșit - pe câmpul de bătălie.

Da, dar mai târziu, când Serbia devenise doar un pașalîc, Ștefan cel Mare a fost numit de un Papă „atletul lui Hristos”. E adevărat, insa „athleta Christi” era un titlul acordat atunci cam cu e astăzi „legiunea de onoare” franceză. Un alt papă îi acordase deja titlul de „atlet al lui Hristos” albanezului rege Skanderbeg, care de asemenea s-a bătut cu agareenii.

Toată autoglorificarea românească e pusă la grea încercare în contextul balcanic. Toți balcanicii au titlu de campioni in confruntarea cu turcii si toți caută sa ascundă duplicitatea istorică, faptul ca de multe ori oști creștine au participat alături de cele ale sultanilor la atacarea altor creștini.

Ah, dar mult mai târziu Bucureștiul a fost numit „micul Paris ... - Da, dar si Sofia era „micul Paris”, tot pentru atmosfera aia arhitecturală si pentru cafenelele cu terasă, iar astăzi Bulgaria face parte din francofonie in egală măsură cu România si... Vietnamul.

In aceste condiții de autoiluzionare istorică, indignarea sîrbilor capătă o dimensiune de dramă autistă. Generații întregi, încă de la fondarea Regatului Iugoslaviei, au fost crescute si educate in spiritul superiorității sî