Discuție între trei pensionari pe care am auzit-o alaltăieri, de la o masă alăturată, într-o crîșmă de fraternizare din Militari, unde m-am dus, incognito, să strîng semnături pentru demiterea lui Pițurcă: – Mare, dom’le, mare dă tot! Și să moară așa tînăr, la nici douăjdoi dă ani!
– L-a-mpins sub tramvai Arghezi, dă invidie!
– Fugi, dom’le, d-acilea, cum să-l împingă Arghezi?! L-a-mpins Securitatea!
– Da’ Arghezi ce erea? Ai? N-a cotit-o el în anii ăia? Plus că ăsta avea gagică tînără, o rusoaică belea, o balerină, nu o babă, ca răspopitu’!
– Păi, asta e, că rusoaica erea de la Securitate! Ăăă?
În momentul acela, al treilea pensionar, ca să pună capăt acestei polemici inutile, a început să spună trist, povîrnit, cu capul în palme (și transcriu cu exactitate):
– Zeceta o ucis orice bore dă vînt, zoarele s-o topit și o curs pă pămînt… care mai dai, mă, una mică?
E clar: literatura a pătruns deja în mase.
* * *
Cînd mă uit la perchezițiile astea de dimineață cu corupții din bănci, mi se face dor de-un credit nerambursabil ca de mama.
* * *
\Surpriză! Chiar nu mă așteptam: Monica Macovei mi-a trimis ieri, prin Cristi Preda, mînca-l-ar mama de ochios, un bilețel: „Nutzi dragă, te citesc cu plăcere, dar să știi că n-ai dreptate, nu e așa cum presupui tu. Dimpotrivă: în liceu făceam ravagii, fugeau băieții după mine mai ceva ca după Fantomas.
Monique, Bruxelles, mardi, trois heures mauvaises”.
(va urma)
Publicat în Cațavencii, nr. 13 (91) 2013
Discuție între trei pensionari pe care am auzit-o alaltăieri, de la o masă alăturată, într-o crîșmă de fraternizare din Militari, unde m-am dus, incognito, să strîng semnături pentru demiterea lui Pițurcă: – Mare, dom’le, mare dă tot! Și
