Pentru dezvoltarea echilibrată şi normală a economiei mondiale, paradi-surile fiscale sunt echivalentul unei cangrene financiare. Indirect, ele împiedică toate statele lumii de-a avea un PlB care să le permită dezvoltarea sau, cel puţin, rezolvarea unor probleme importante pentru ele, cum ar fi penuria de locuri de muncă, sărăcia sau foametea. Faptul că puternice state, sub aspect politic, militar, economic, industrial, precum Germania, Franţa, Anglia, Statele Unite, au început, după 1950, să lupte împotriva paradisurilor fiscale, este un semn că şi dezvoltarea lor este afectată financiar. De fapt, adevărul este că paradi-surile fiscale funcţionează tocmai cu ajutorul involuntar al acestor state, mai precis şi datorită imperfecţiunii legislaţiilor lor plus corupţia internă, ce permit unui grup de oameni de afacere să-şi plaseze banii în paradisurile fiscale. Pe scurt, paradisurile fiscale există deoarece chiar şi-n statele mai sus enumerate se practică evaziunea fiscală, deturnarea de fonduri, traficul de influenţă, corupţia. Ceea ce le diferenţiază de restul lumii este faptul că din momentul în care au conştientizat răul pe care-l reprezintă paradisul fiscal, au început să organizeze acţiuni, nu în totalitate eficiente, de anihilare a acestuia. Restul statelor se complac în declaraţii formale sau, precum emiratele arabe, sunt aşa de dezvoltate încât îşi permit luxul de-a ignora nu numai paradisurile fiscale, dar şi lupta împotriva lor. De fapt, chiar dacă pare pradoxal, nu arabii au creat paradisurile fiscale, ci Occidentul. în ordine cronologică, primul paradis fiscal a fost antiseptica Elveţie, apoi au urmat celelalte, răspândite prin lume.

Mai sunt speranţe

Oricum, cu cât creşte gradul de luptă pentru impunerea unei moralităţi fiscale mondiale, creşte şi replica sa negativă. La nivel mondial, Organizaţia de Cooperare şi Dezvoltare Economică (OCDE) est