Comportamentul agresiv al liderului de la Phenian a fost perceput într-o primă instanţă, mai ales în SUA, doar un joc de imagine. S-a comentat că regimul din Coreea de Nord nu intenţionează să declanşeze un nou război în Peninsulă, ci speră ca, prin valul de ameninţări lansate în ultima perioadă împotriva Guvernului de la Seul şi a administraţiei de la Washington, să îi aducă pe rivalii sud-coreeni şi americani la masa negocierilor.

Este limpede ca lumina zilei că un atac cu rachete asupra intereselor americane din Coreea de Sud, Japonia sau chiar mai departe, pe teritoriul SUA, ar fi o manevră sinucigaşă pentru regimul de la Phenian, iar cetăţenii Coreei de Nord sunt conştienţi, de la mic la mare, de acest lucru pe care nu îl doresc cu adevărat. Şi speră că strigătul de război al liderului lor nu urmăreşte declanşarea unui conflict militar, ci doar atragerea americanilor la masa negocierilor, forţarea Coreei de Sud să îşi modifice politica faţă de regimul de la Phenian şi întărirea legitimităţii dictatorului Kim Jong-un în faţa poporului nord-coreean.

Un amplu comentariu publicat de ziarul Washington Post reiterează, de altminteri, faptul că mai întâi de toate Coreea de Nord speră că va putea să semneze cu Sudul un tratat de pace, care să înlocuiască simplul armistiţiu semnat acum 60 de ani şi care menţine cele două ţări în stare de război din punct de vedere tehnic. Tratatul de pace ar fi pentru Phenian un mijloc prin care ar putea spera că SUA îşi va retrage trupele din Coreea de Sud, dar şi o şansă de a atrage Washingtonul la noi tratative. Trebuie însă precizat că analiştii americani au ironizat agitaţia militară din ultima perioadă a Coreei de Nord, fie că este vorba de aşa-zisele teste nucleare sau cu rachete balistice. Mai mult, dorinţa de a-i aduce pe americani la masa negocierilor a avut efectul invers decât cel scontat. Adică, SUA ş