Dupa trei ani de succese neintrerupte, Antenele inregistreaza primul esec. Situatia este paradoxala, intrucat nu reflecta ceea ce se petrece in randul consumatorilor de media.
Se discuta mult despre efectul nociv al presei si despre scaderea nivelului cultural al produselor jurnalistice. Putini se refera, insa, la un mediu de informare unde cursa pentru cel mai mic numitor comun a dus la standardizarea tampeniei.
Nu toata lumea citeste ziare sau reviste, dar la filme se uita toti. Iar filmele devin pe zi ce trece mai idioate, fiindca criza nu mai permite investitii in produse de nisa. Cautarea celei mai mari audiente pleaca de la constatarea ca publicul de cinema este alcatuit mai ales din pustime. Asa ca filmele sunt proiectate pentru nevoile pustilor: adrenalina, sex, glume pentru a caror intelegere nu e nevoie de lecturi anterioare. Tuse groase, caricaturale, sabloane, emotii primare, multa tehnologie, care acopera lipsa de continut.
Nu intamplator, teatrele au fost luate cu asalt. S-a depasit momentul cand se jucau piesele cu casa inchisa. Acum, la fel ca in occident, se cumpara biletele cu luni inainte. Sunt teatre, cum ar fi Metropolis, unde au loc trei reprezentatii pe zi. Apar, in ritm rapid, teatre independete, in restaurante, in sali improvizate, pe strada. Am auzit ca fostul Cinema Gloria se transforma in teatru.
Scena nu e nevoita sa caute unanimitatea, are suficient public pe fiecare nisa in parte. Isi poate permite sa lase personajele unei drame sa moara in final, nu e nevoita sa le salveze chicios, ca Hollywood-ul, fiindca le apar spectatorilor noi cosuri pe fata, daca n-au parte de happy-end.
Ideea Antena Group de a resuscita Teatrul Tv nu a fost rea deloc. Cateva greseli de pozitionare au dus la pierderea pariului. In primul rand, Bendeac. Vedeta inseamna costuri mari, prea mari pentru un proiect de nisa (deci, obligator
