Coreea de Nord nu are nicio şansă să câştige o eventuală confruntare militară, pentru simplul motiv că aceasta ar fi nu doar cu forţele Coreei de Sud, ci şi cu uriaşa putere a SUA.

„Cea mai grea parte a problemei este cum să întreprindem o ripostă proporţională, fără a amorsa însă un conflict general sau un asalt împotriva oraşului Seul“, afirmă Gary Samore, cel care a fost, până recent, un foarte im­portant consilier pe probleme nucleare al pre­şedintelui Obama. Declaraţiile lui Samore, citat de New York Times, sunt ilustrative pentru tipul de probleme ge­nerate de evoluţiile din Co­reea: pe de o parte, sunt obli­gatorii mă­suri care să des­cu­rajeze cumva Coreea de Nord să-şi transforme retorica po­litică în agresiune militară re­ală; pe de altă parte, mă­su­rile întreprinse pentru a des­cu­raja Coreea de Nord trebuie să fie astfel ale­se încât să nu împingă Nordul spre o esca­ladare su­pli­men­tară a conflictului.

Statele Unite şi autorităţile sud-coreene au în­treprins, în ultimele zile, mai multe măsuri me­­nite să descurajeze Coreea de Nord. Cele do­uă ţări au convenit deja un plan comun ce „de­fineşte acţiunile până la cel mai de jos ni­vel tactic“ şi care, concomitent, insistă asu­pra „consultărilor politice la cel mai înalt ni­vel“, în cadrul unei relaţii strategice pe care surse oficiale americane, citate de către New York Times, o numesc „alianţă“. Respectivul plan de acţiune are ca ele­ment central ideea ri­postei „proporţionale“, ceea ce în­seamnă „lo­virea sursei ori­cărui even­tual atac nord-co­reean cu ar­me similare“. Sur­sa de presă mai sus citată fa­ce trimitere la faptul că, „da­că nord-co­reenii ar bom­bar­da cumva o insulă sud-co­reeană pe care sunt am­pla­sate instalaţii mi­litare, aşa cum s-a întâmplat în trecut, planul cere ca Su­dul să riposteze rapid cu un baraj de ar­tilerie de in­ten­sitate similară“. În cazul aces­tui p