Două femei adulte stau de vorbă: una dintre ele, vădit tulburată, se confesează despre modul inimaginabil în care a ajuns să fie tratată de fiul ei. Violența limbajului este dublată de violența fizică, nefericita mamă poartă pe antebraț urmele felului în care a fost bruscată. O explicație posibilă (firește, acceptabilă) a ultimei crize ar ține de diferendul de opinie între mamă și fiu legat de prietena acestuia, de felul în care tânărul ar fi intrat în totalitate sub controlul ei.
Sărbătorirea zilei de naștere a mamei ne dă trei informații prețioase: fiul nu găsește de cuviință să participe la eveniment; apartamentul familiei este somptuos și vorbește de la sine despre standingul ridicat al locatarilor; lista invitaților este spectaculos asezonată cu VIP-uri de primă mărime, din rândul cărora oamenii politici nu pot lipsi.
Fiul provoacă un grav accident de mașină: omoară un copil într-o comună prin care trecea ca un bolid, cu circa 140 km/oră. Înainte ca mama și buna ei amică să se suie în mașină și să plece spre locul accidentului, rețeaua de prieteni este instantaneu activată, telefoanele încep să sune, se caută oamenii potriviți să intervină cât mai repede.
Dacă, la un prim contact, la secția de Poliție din localitate, în tonul și comportamentul celor doi oameni în uniformă nu se întrevede geană de disponibilitate pentru eventuale abateri de la Regulament și Lege, cea de a doua întâlnire între mama „făptașului“ și cei doi „incoruptibili“, în aceeași secție de Poliție, elimină orice temere și orice îndoială că dosarul va fi lucrat cum trebuie și, ca de obicei, vinovat va fi scos mortul. Au trecut doar 45 de minute de la începutul proiecției, șarada este dezlegată, suspansul nu mai apasă greu asupra niciunuia dintre spectatori: pilele și corupția funcționează la parametri performanți în România.
Ăsta ar fi filmul dacă Poziția copilului
